Gabriela Constantinescu

Prin camera mea se perinda gratios o musca cat China care pare hotarata sa suga seva craniana din mine.E atat de instabila spatial, incat as arata de-a dreptul penibil in incercarea mea de a o urmari.Si, desigur, fiindca poseda doua aripioare estetice si transparente, poate ajunge la inaltimi la care corpului meu ii este mai mult decat imposibil sa ajunga.As putea insa sa o urmaresc cu aspiratorul, greutatea ei aproape neglijabila s-ar reda, cu toata delicatetea, maselor de aer.Dupa schimbarile dese de traiectorie, as putea banui ca nu e nici pe departe stapana pe sine.Poate a zacut intr-un pahar de vin pana ce posesorul, oripilat de viziune, a aruncat-o in vasul de toaleta si a trimis-o intr-o lume mai buna, pentru ea desigur.Nu, nu asa s-a intamplat.Spre binele meu.Problema cu mustele astea e ca se duc peste tot.Si de cele mai multe ori, acest tot reprezinta cele mai ascunse, scarboase, sau imputite locuri.Mama ei de musca mutanta.Imi recita o adevarata simfonie care ma face sa pierd...

In lumea asta, daca m-ai vedea intinsa pe o banca, cu parul ravasit si obrazul umed, ai zice ca sunt trista.Poate singura.Neajutorata. Intr-o alta, e firesc, e doar un semn ca vreau sa ploua.Nimeni nu ar intreba ce s-a intamplat.Fara priviri compatimitoare.Fara scenarii inventate pe moment. In lumea asta, daca as vorbi cu un copac, as parea cel putin instabila psihic. In cealalta, e o buna modalitate de spiritualizare. Daca mi-as vopsi parul in culorile curcubeului, as fi extravaganta si in cautare de atentie, reprezentant de seama al unei generatii razvratite si neintelese. Dincolo, mi-as regasi echilibrul. Iar daca in loc de urechi as avea degete, as fi mutant. De partea cealalta, cu totii sunt asa. Ne construim grafice ale normalitatii si ne lasam condusi de prejudecati.Sunt lucruri care trec drept firesti si ar putea foarte bine sa fie total distincte.Poate ca e pura intamplare ca suntem asa.Diferit nu implica ciudat sau rau. Si cate nu se pierd printre cuvinte. Ah, nu v-am spus?In...

E un punct rosu pe o foaie alba . E un punct rosu pe un glont alb. E un punct rosu pe o unghie alba . E un punct rosu pe o pereche de buze albe . E un punct rosu pe ochiul tau stang . E un punct rosu pe o perdea alba . Obsesie . Paranoia . Sistem nervos afectat . Pragmatism dus la extrem . Psihopat . Intr-o zi , punctul rosu s-a dus la medic . I s-a spus ca albul ii dauneaza . Ii strica vederea A fost trist . Iubea atat de mult albul sau vast . I s-a spus sa se mute pe negru . S-a intors suparat pe foaia lui alba si si-a luat ramas bun . Nu avea sa mai vada albul niciodata . Stiinta nu era de accord cu sentimentele sale . Pe foaia alba se distinge o usoara urma de rosu . E un punct rosu pe o foaie neagra.E un punct rosu pe un tavan negru.E un punct rosu pe un cer negru.E un punct rosu pe o masa neagra.E un punct rosu pe o strada neagra.E un punc rosu pe obrazul tau . Eu sunt alba ? Intr-o zi punctul rosu a murit de tristete . Pe negru se d...

Strainul: Neata papusa B-) Ea: Neata, stranger Strainul: People are strange when you’re a stranger Ea: No, they just need some time Strainul: You’re so right Ea: Do I know you? Strainul: I don’t know.Do you want to? Ea: I don’t know either.Do you want me to? Strainul: It depends.Do you like guys who play the guitar? Ea: Actually, I do Strainul: Can you tell me something about you? Ea: I tell, you something, you tell me something.Deal? Strainul: Deal. Ea: Imi plac nasturii. Si frunzele uscate. Camasile in carouri. Culorile.Sevaletul.Satriani. Lista poate continua. Strainul: Imi plac fetele visatoare…I’m a dreamer myself..ciudatenii: dimineata beau cafea ascultand U2. Ea: Eu ascult U2 in starile mele spirituale, Stranger. Sau cu geamul deschis, cand ploua. Strainul: Cred ca e tare placut..voi incerca si eu cand o sa ploua..ce iti trece acum prin minte? Ea: As manca un biscuite Strainul: cu un ceai cald si muzica in surdina? Ea: Lebada, event...

Happy, happy, joy, joy. Decoratiunile de Craciun au inceput sa apara. Verde si rosu intens, globuri colorate, lumini, beculete, brazi, hartie colorata, cutiute muzicale, filme tipice, imposibil de crezut, dar atat de faine. Se apropie vremea colindelor.Mi-am starnit entuziasmul privind la o vitrina.Din pacate, nu era cea a magazinului de jucarii din "Singur acasa 2".Oh, da, ca in fiecare an, ma pot uita a 768293767171 mia oara la filmul inca atat de amuzant.Desi imposibil, evident.Insa, e perioada in care credem in ireal si zambim la gandul ca s-ar putea intampla.Ah, de-ar exista mosul. Chiar azi mi-au zis ai mei ca nu primesc nimic daca nu-i scriu mosului.Hmmm, cred ca imi place ideea.Ca deh, doar ma copilaresc in perioada asta.Draga Mos Craciun stuff.Hihi Fir-ar, nici macar nu a inceput decembrie.

Nu mi-am propus sa scriu. Insa iata ca o fac. Fie un strumf malefic care locuieste sub tasta "j" a pus totala stapanire pe mana mea in incercarea de a a-si exprima in scris ingrijorarea in privinta faptului ca incepe sa devina claustrofob Fie sper sa gasesc ceva de zis pana ce termin cu fraza asta Ei bine, niciuna din variante. 1.Inca nu am scris nimic despre vreo claustrofobie 2.Inca nu am gasit ceva de zis Sa vorbesc despre sosetele mele preferate? Nu. Despre felul in care ma diseca din privire o distinsa doamna in autobuz pentru ca nu ma ridicam de pe scaun cu toate ca nu aveam unde? Nu. Ca fac multe lucruri inutile in ultimul timp? Nici. Despre faptul ca de cate ori plec de-acasa ma gandesc la traiectoria pe care o urmez, la ideea ca viteza mea variaza, asadar se poate vorbi despre acceleratie si ca ma aflu in repaus fata de punctul de plecare atunci cand astept sa vina tramvaiul? Nu, asta se intampla doar sambata inainte de pregatirea la fizica Ca as vrea sa pictez sau s...

Detest zilele de luni. Detest inutilitatea zilelor de luni. Detest faptul ca ieri era duminica. Detest sa-mi sune ceasul luni la 6 si un sfert. Detest sa ma ridic din pat luni. Destest tot ce e legat de luni. Dar pana marti ma obisnuiesc.

Pe cand trupu-mi refuza cu indarjire sa se miste din pat, dat fiind ca eu si patura atinsesem un nou nivel de intimitate, am realizat ca am pierdut pe parcurs o indeletnicire foarte draga mie.Cand eram copil, ma inveleam cu o plapuma albastra, avand cearsaful decupat in forma de romb.Ala era locul meu preferat.Sa intru prin rombul ala si sa "explorez".Imi imaginam tot felul de forme, ma fataiam incontinuu si in final, rupeam frumusete de cearsaf. S-au dus cearsafurile decupate. Si plapuma cea albastra. Off topic, am facut atat de multa matematica in ultimul timp, incat cred ca foarte curand o sa privesc obiectele din jur asemenea lui Tom cand ii era foame si il vedea pe Jerry copan de pui.Numai ca eu o sa integrez/derivez tot ce-i in jur.O sa si injur altfel.Deriva-te-as. La naiba cu cearsafurile decupate.

Acum exact o saptamana aveam entuziasmul in ochi si-mi topaiau picioarele pentru ca urma sa ma duc la spectacol.Orele 19.Cu siguranta ca entuziasmul si topaiala nu-mi vor fi intelese atunci cand voi spune ca ma duceam la Tudor Gheorghe.Si asta pentru ca, din pacate, cel putin in randul multora din cei tineri, omul trece drept un artist fie necunoscut (in cel mai rau caz), fie care nu prezinta interes.Am mai intalnit si persoane care il ascociau cu ideea de muzica populara, ceea ce e complet eronat. Well, prima data cand am fost la un concert Tudor Gheorghe eram clasa a treia.Unchiul meu ne cumparare mie si bunicii bilet, iar eu nu aveam nici cea mai vaga idee despre cum o sa fie.Imi inchipuiam ca va sta permanent serios, va canta si nu va interactiona prea mult cu publicul.So wrong, my dear.Pe langa faptul ca vocea lui, acompaniata de orchestra simfonica suna fantastic, omul avea un umor extraordinar.Tin minte ca m-am amuzat teribil si ca am vrut sa repet experienta. Ei bine, anul asta...

Well, nu sunt tocmai genul de om ahtiat dupa concertele in aer liber, insa trebuie sa recunosc ca duminica nu am putut rezista.Aveam exact starea potrivita pentru a-i asculta pe Baniciu si pe Alifantis.Asa ca eram dispusa sa suport eventualele grupuri de cocalari, care evident, au existat nu numai la nivel ipotetic.Insa din fericire, nu au zabovit foarte mult timp in spatele meu huiduind sau incercand o ironie nu tocmai dintre cele mai reusite ("Vai, ce frumooos.Pfoaaaai" - probabil vena le cerea manele) Nu a lipsit nici batranul carand anevoios o geanta, duhnind a alcool, strecurandu-se cu talia-i de viespe prin multime pana in primul rand, batand din palme si jucand cu foc.Cameramanul il ignora complet, desi era clar ca omul avea ceva foarte important sa-i comunice, judecand dupa limbajul trupului sau, atat de expresiv.Si baietii de la sunet au fost foarte incantati de prezenta lui, ca noi toti de altfel, si uite de-aia s-a auzit mai bine la nenea Alifantis, ca doar i-au ur...

Bulevardul Castanilor. Bete, frunze uscate, castane. Lebada, oranjada.Goana dupa tramvai.Acceleratul spre Bucuresti.17:40.Cateva ore cu MJ.

Duminica, ora 7 dimineata . Eu, Iuiu, Bogdan si Sabina ne intalnim in fata blocului Alinei. Si evident, nimeni pe drrruuum. De altfel, cine s-ar indura sa se trezeasca duminica la ora aia? Ei bine, scopul a fost un factor de consolare suficient ca sa ne spunem "Buna dimineata" zambind. Asadar, urcam. Pe la etajul 1 incepe deghizarea ( ciorapi de dama, culoarea piciorului pe cap + vizibilitate redusa ). Radem.Radem.Radem.Si radem.Ok, am ras destul. Ajungem la 3. Deschidem incet usa.Aruncam hainele in bucatarie ( nu, nu pe toate).Intram in camera adormitei.Scot tubul de frisca.Dezvelesc somnoroasa si apas pe tub.Canci.Nema.Rien.Nimic.Ne ducem pe hol si radem, radem, radem.Si radem. Revenim.Tubul functioneaza.Frisca.Frisca.Frisca. La multi aaaaaaaani! Alina : Mda. Dupa ce scapa de stratul gros de frisca de pe fata, ii dam si vestea cea buna. Trebuie sa se duca la Oana sa-si caute cadoul.Oh, nuuuu, zise mititica. Ceea ce ea nu stia inca era ca Oana avea s-o trimita la Bogdan, Bog...

Nu stiu din ce motiv anume, dar am un chef teribil de Craciun.De colinde, de brad, de atmosfera.Probabil pentru ca inca il percep ca pe un lucru pur.Imi place dimineata de Craciun, cand patura pare mai pufoasa, ma trezesc zambind si ma cuibaresc sub brad.I want to be a blue Christmas present.

Mi-ar placea sa intru in camera, sa se deschida geamul, sa fluture perdeaua, sa-mi patrunda aerul in plamani si sa-mi fluture rochia.Sa departez mainile de corp, sa le intind, sa inceapa ploaia, sa ma fac una cu cearsaful, sa adorm si sa ma trezesc langa doi ochi albastri. Yeah, blue-eyed boy meets brown-eyed girl. The sweetest thing. Printre evenimentele saptamanii, se numara un trei de toate frumusetea la mate.Ora 8, eu adormita, Purcaru ma intreaba, eu nu inteleg la ce se refera, asa ca pentru o intrebare la care stiam sa raspund, dar la care nu am raspuns din pricina mintii mele ramase undeva pe perna mea cea moale, m-am ales cu 3.Asa cum in fiecare an primesc cadouri de ziua mea, si Purcaru imi daruieste in fiecare an cate un 3 la mate cu toata caldura de care e capabil cu fata lui de Grinch.Frustrata in primele momente.Well, acum am evoluat.Mi-am introdus suav membrele inferioare in matematica lui si in lipsa lui de pedagogie, respectiv de capacitate de a se exprima corect i...

Well , devin din ce in ce mai plictisitoare .Simt. Nici nu am cum sa fiu altfel la cum decurg zilele de scoala .Rutina totala.Acum, si-au facut loc in program si pregatirile.Cah.O sa revin la forma initiala . Dupa vreun an.Baz

Vreau sa fiu ploaie. Pielea sa-ti patrund. Un suras. Sa-ti zidesc chipul. Bucurie. Sa-ti inund fiinta. O usa. Sa-ti deschid gandul. Si noaptea. Sa iti domin somnul. Sau uitare. Sa te fac amnezic. Poate eu insami. Acum ma lasi sa intru?

Nu pot vorbi. Gura mi-a fost stearsa De un pictor schizofrenic. Nu pot privi. Ochii mi-au fost stersi De un bibliotecar nefericit. Nu pot atinge. Degetele mi-au fost sterse De un trecator flamand. Nu ma pot hrani. Nu pot nimic. Nu sunt. Ia creionul. Deseneaza-ma. Si-am sa fiu.

Well, ascult Nat King Cole si ma gandesc.La ultimele zile, care pe de o parte m-au frustrat din pricina inceputului scolii si o data cu momentul asta, al constientizarii faptului ca asta e ultimul an de liceu, ca va fi greu si ca la sfarsit voi fi probabil destul de nostalgica.Pe de alta parte insa, m-au implinit sentimental.A fost nevoie de un moment critic si o discutie lunga. Lebada.Tiramisu si ciocolata calda.Muzica faina si lumina slaba.Ah.Gesturi spontane datatoare de fluturi in stomac si zambet necontrolabil.Reciprocitate. Zilele trecute ma gandeam cum ar fi ca toata lumea, incluzand oamenii de afaceri si cei a caror slujba presupune o tinuta eleganta blah, blah, sa fie dezbracata.Tipele din supermarket care lucreaza la casa.Tipele care incaseaza facturi.Oamenii care merg pe strada.Vanzatorii de covrigi.Cei care merg pe role.Soferii.Directorii.Well, practic, desi suntem unici din punct de vedere genetic, toti avem aceleasi "componente".De unde pudoarea si prejudecatile...

Piciorul meu stang pe podea. Piciorul meu drept pe podea. Pasii alterneaza. Mana dreapta se apropie. De maner. Se deschide usa. Te gasesc. Cu un umeras infipt in piele. Ochii tai se lipesc. De ai mei. Desi oarba. Nu. Nu vreau sa ma imbrac cu tine.

Well, eu si B. ne-am urcat azi in personalul cu destinatia Bucuresti de la 10:03. Inarmati cu biscuiti, fursecuri si carti, incercam sa ignoram bancheta pe care stateam.Se misca de fiecare data cand trenul se oprea in statie.Cum era personal, ni s-a intamplat de mai multe ori.Mirosul de urina nu a putut lipsi, prin urmare calatoria nu era tocmai una confortabila sau placuta pentru simtul olfactiv. Ajunsi in Bucuresti, ne-am indreptat catre metrou.Pentru mine era de altfel prima calatorie cu metroul asa ca aveam ochii maaaari, dadeam din maini si ii spuneam lui B. ca are onoarea sa fie cu mine intr-un moment atat de important(Vrajeala).Dar evident, indubitabil, daaaahhhhh, l-am luat pe cel mergand in directia opusa.Well, noroc ca si-a dat B. seama pe cand se uita la harta, asa ca am coborat si, de data asta, am luat metroul care trebuia.Coboram noi la Universitate si ne indreptam vertiginos, tumultos si cu multa siguranta in picioare ( pe dracu', niciunul nu stia pe unde s-o ia) cat...

Ultimele doua zile au fost un adevarat succes din punct de vedere al creativitatii, iar redecorarea camerei mele s-a finalizat peste asteptari.Eu si Alina, "powerpuff girls save the walls and make them look happier", am reusit din nou ( anul trecut a fost camera ei ).Fara ajutorul ei, probabil ca as fi mai pictat la peretele ala in timp ce invatam pentru bac(oh, nu). Well, pe langa faptul ca am retusat la defecte de mi-a iesit pe nas, am si facut o gramada de tampenii, gen : mi-a soptit mie un strumf malefic sa misc scara pe care uitasem ca se afla o galetusa plina cu lavabil care a sfarsit pe Alina, parchet si peretele impecabil de alb, acum spoit cu mult beige.Asadar, eu am curatat parchetul, iar Alina a manuit pensula in timp ce eu injuram in sinea mea de mama focului.Evident, am rasturnat si un borcan cu negru, dar din fercire era destul de departe de perete.Negru mai lipsea.Pe-ala nu-l scoteam nici cu slujbe de pe peretele alb. Evident, la un moment dat m-am moscolit pe ...

Din ciclul "ce si-a mai imaginat bytzu lately" : ar fi f. fain ca noaptea, cand toti oamenii dorm, sa sforaie casele si sa se miste usor inainte si inapoi.Zzz - urile se subinteleg.Ah, sau ma gandeam cum ar fi sa avem sertare in loc de buzunare.Well, I should stop :">. Weekendul asta au venit la noi rudele de la Bacau. Fratele bunicului cu fiica si nepoata lui. Pe ultimele doua nu le vazusem niciodata, dar deja imi lipsesc, sunt amuzante si deschise.Well, unchiul meu mi-a provocat o nostalgie destul de puternica pentru ca seamana teribil cu bunicul, de care mi-e dor de la 5 ani incoace.Un batranel simpatic, ochi luminosi si privirea calda si un strop de umor. M-am asezat pe genunchiul lui si ma simteam ca la 3 ani cand ii prindeam bunicului parul cu elastice colorate si il fortam sa-mi poarte caciulile de strumf, iar el si le punea bucuros si amuzat in acelasi timp.Imi aduc aminte ca la un moment dat, nu mai stiu din ce motiv, l-am apucat de degetul aratator si l-am ...

Imagineaza-ti ca in loc sa scoata zgomotele obisnuite, stomacul tau ar incepe sa cante atunci cand ti-e foame ( de preferat nu ca o soprana ) . Imagineaza-ti ca ai putea sari de pe un nor pe altul. Imagineaza-ti ca de-ai arunca suficient de sus o minge, s-ar sparge cerul. Imagineaza-ti ca ti-ar sta scris in frunte cum te simti. Imagineaza-ti ca degetul mare de la picior ar fi un portal catre o alta lume. Imagineaza-ti ca nu ar mai exista prejudecati. Ok, gata, nu mai bat campii.(Nu cred ca vreau sa-mi imaginez totusi cum as arata eu cu o bata in maini, in plin camp, izbind-o puternic de pamant. Ah, nu. Prea tarziu. Mi-am imaginat deja.Mi se citeste furia in ochi. Gura mea e stramba de atata patos.Restul imaginati-vi-l singuri:">.Puteti sa-mi puneti si sosete flausate ciclam dat fiind faptul ca imi displac rozul si culorile care deriva din el:">). Am avut parte de o zi tipic romaneasca.Aaaadica m-am plimbat in multe locuri si nu am rezolvat nimic.Apogeul l-am atins atunc...

Pe principiul "Hai sa ne legam la cap cand nu ne doare" ai mei parinti, alaturi de progenitura lor (adica eu.ma rog, biologic sunt doar a unuia din ei:">Guess whose:">) am plecat spre Brasov de unde comandaseram parchetul pentru camera mea intru a-i spunea domnisoarei director economic cu facultate ca cel pe care l-am comandat noi avea dungi fine si cel primit avea..avea..avea.. Noduri. Asa ca am pasit increzatori ca ni se va da ce ni se cuvine si stupoare, stupoare, stupoare.Astia din fabrica se hotarasera probabil ca dungile nu mai sunt trendy, asa ca matritele lor au creat un nou model cu acelasi cod, aceeasi culoare, aceleasi dimensiuni, dar cu modelul - "coaja de copac cu noduri care ii strica tot aspectul initial".Ne-am intors cu buza umflata, sangerand, spumegand, etc. Insa. Astia in Brasov au un magazin absolut genial plin de acuarele, margelute, elemente decorative, lacuri, creioane, mai pe scurt - un univers tipic mie.Nu ma mai dade...

In ultima perioada am suferit de un grav exces de zel.Am decorat, decupat, colorat cele mai inutile chestii pe fundal de Satriani, Metallica, U2 sau Vh1 classic. Ii pusesem gand rau pana si pick up ului (mi-e sila sa pun cratime, ah, uite, deja am pus una mai devreme, in timpul irosit scriind in paranteza puneam multe cratime, fas, inca mi-e sila, ah, iar am pus una, buhaha) si placilor de vinil pline de praf care zac undeva printr-una din nenumaratele piese de mobilier ale bunicii.Insa m-au impiedicat boxele pline de praf la care ma uitam cu jind fiindca pick up ul nu merge fara ele ( inca refuz sa pun cratima ) intrucat desi le puteam vedea, imi era imposibil sa si ajung la ele. Cei doi centimetri vizibili din ele imi spuneau ca trebuie sa fiu de-a dreptul inconstienta sa incerc sa gasesc o cale de a le aduce cu "picioarele" pe podea.Ah, macar de-ar fi avut picioare.Cu un strop de santaj emotional le-as fi convins sa se dea jos.Sau as fi chemat pompierii dupa ce, in prealab...

Mi se intampla adesea sa ma gandesc la lucruri care deja mi-au intrat in reflex/obisnuinta/sange sau pe care le cunosc inca de pe cand imi pot aminti cel mai vag de mine insami cum ar fi numele meu, strada pe care locuiesc s.a.m.d si sa mi se para straine. Ma trezesc pe drum spunandu-mi "Numele meu e Gabriela" de parca atunci mi-ar fi soptit asta vreun spiridus microscopic.Am rostit atat de des unele cuvinte.Si am facut asta fara sa ma gandesc.Iar atunci cand m-am gandit la ele, nu simteam ca-mi apartin. Mi-ar placea ca la sfarsitul fiecarei zile sa ma astepte in mijlocul camerei un trenulet de jucarie care sa se opreasca in diferite statii unde sa stea scrise ganduri pe care le-am avut in diferite momente ale zilei. Ganduri de care sa fi uitat. Mi-ar placea ca unele sentimente sa se materializeze in obiecte. ca pe masura ce merg, pasii mei sa se transforme in culori. ca fiecare zi in parte sa se transforme intr-un cuvant care sa...

Te-am intrebat intr-o zi caniculara daca vrei sa fii foaia mea de scris. Te-ai uitat la mine de parca as fi evadat recent din cabinetul vreunui psihiatru mai nebun decat mine. Totusi,ti-ai stapanit intrigarea si m-ai intrebat cu o privire compatimitoare de ce as vrea asta. Ti-am raspuns ca nu am probleme mintale. Ai negat ca ai crede asta. Apoi eu ti-am spus ca minti. Te-ai inrosit in obrajii anemici, mi-ai zambit candid si mi-ai spus ca te judec gresit. Ti-am spus ca esti orb. Mi-ai raspuns ca vezi bine. Ti-am spus ca esti surd. Mi-ai raspuns ca ma auzi. Ti-am spus ca intr-o zi, cerul se va lipi de pamant. Mi-ai spus ca am o imaginatie bogata. Ti-am spus ca maine te vei trezi chel. Mi-ai spus ca nu sunt coerenta. Ti-am spus ca sunt mult deasupra ta. Mi-ai spus ca ma compatimesti. Ti-am spus ca ai uitat de unde am plecat.Foaia de scris. Era o cerere in casatorie.

Uhhh, n-am mai scris de mult timp. :"> Despre azi, 13 august, nu pot sa spun decat ca a inceput promitator. Dupa ce m-am chinuit sa-mi dezlipesc pleoapele pe la vreo 8:16 AM intru a ma duce la pregatire si am luat un mic dejun mai rapid decat insasi Alina ( prietenii stiu de ce), am alergat dupa tramvai cu pletele fluturandu-mi in vant si geanta izbindu-se puternic de piciorul meu stang (daca ar fi putut vorbi, mi-ar fi sugerat sa fiu mai delicata.de fapt nu.m-ar fi trimis in mod direct si fara niciun fel de ezitare inapoi la origini.Hey, mom.).In tramvai, pe cand respirati a mea nu mai era pe-atat de accelerata primesc telefonul magic.Nu mai faceam prega.Situatia m-a amuzat, nicidecum enervat, asa ca am coborat din tram cu un zambet tamp pe fata si m-am dus sa il iau pe cel mergand in sens opus. Despre zilele ce au trecut. O sa mentionez doar cateva aspecte din tabara. Friptura arsa. Nenea care o facea ori adormea langa gratar, cu barbia sprijinita in mana-i delicata si cu bal...

Dupa o saptamana. Nu s-a schimbat nimic. Doar culoarea pielii (m-a ars soarele). Si viziunea asupra unor lucruri. Pentru necunoscatori, am fost in tabara cu fosta invatatoare si vreo 13 pusti de clasa a treia. De ce?Pentru ca mi-e draga si nu i-as putea spune vreodata "Nu". Si pentru ca mi-era dor de jocurile stupide. Ziua 1. Am ajuns in Simon, locul de cazare. Pe drum, imi venea sa arunc pisica doamnei din fata mea pe geam. De ce? Ei bine, doamna respectiva ( o sa o numesc "Cea-ce-vorbeste-inutil-si-eronat-in-mod-continuu - oh, ok, e prea lung, o sa-i spun doamna Lu) a vorbit doua ore despre cum ii taie unghiile pisicii, despre cum mananca pisica, cum isi depune excrementele in cabina de dus si cu ce produse le curata pe urma, despre cum o pupa in fund, IQ-ul pisicii, forma capului, grupa de sange, culoarea ochilor, greutatea (bine, bine, exagerez). Oricum, ideea e ca mi se perindau prin minte tot felul de ganduri sadice cu privire la doamna Lu. Buuuun. Pe...

Azi am fiert in suc propriu. Din pricina caldurii. Eram aproape convinsa ca se puteau face oua ochiuri pe mine. Ca veni vorba, atunci cand eram mica nu puteam intelege de ce ouale ochiuri din desenele animate aveau galbenusurile "colorate", in vreme ce alea pe care le scotea bunica din tigaie erau complet albe. Asadar, mult timp nu am stiut ca secretul era uleiul. Atunci cand eram copil aveam doua categorii de lucruri suficient de vaste pentru a putea cuprinde absolut tot ce stiam: frumos si urat. Trebuia ca lucrurile frumoase sa aiba o calitate cruciala: sa-mi apartina. Tot in "frumos" intrau lucrurile pe care-mi facea placere sa le vad, aud, miros. Urate erau..numerele impare ( credeam ca numerele pare, in special cele terminate in 0 sunt frumoase ), mamele altor copii, desenele cu Tom si Jerry in care Tom mieuna in propriul O la inceputul genericului ( aveau alta animatie si nu erau la fel de amuzante ). Dezvoltam deci un subiectivism puternic inca de pe-at...

Am primit un Monopoly pe la 6 ani. Imi amintesc si acum faptul ca varul meu interpretase cu totul altfel regulile jocului si le urmam indeaproape intrucat nu stiam sa citesc. Asta ma duce cu gandul la manipulare si la faptul ca un copil poate fi convins de foarte multe idei eronate, pe care nu le poate verifica din pricina faptului ca pur si simplu "Nu stie". Apoi, va creste in umbra acestor convingeri induse de ceilalti, crezand ca sunt ale sale. Sunt destul de frustrata de ideea asta si sesizez momentele in care sunt influentabila, numai ca e intr-adevar al naibii de greu sa reusesc sa disting gandurile mele de ale celor din jur. Oh, si cand te gandesti ca tot ce voiam sa spun e ca am jucat Monopoly azi. Ah, and btw, Ada, multumesc pentru tarta cu visine facuta de mama ta care nu prea face prajituri ( sa mai incerce totusi :"> ) si pentru tricoul cel larg. Sa nu uit de apa pe care ti-am varsat-o pe covor. P.S. : Daca azi ar fi vorbit creioanele, ar fi spus ca ...

Uuuhh, prima postare. ( :"> ) Caut un monolog. Maine, la ora 11, in timp ce ma voi plange din pricina caldurii trebuie sa fie deja in memoria mea, macar aia de "scurta durata". Trist. Pentru ca nu gasesc niciunul care sa mi se para potrivit. Incerc sa-mi lucrez vocea pe text, dar cum perfectionismul imi curge prin vene, e destul de greu sa fiu si multumita. Mai am 13 ore, dintre care probabil jumatate voi dormi cu sau fara bale, dar cu siguranta cu mainile sub perna (imi pare rau pentru imagine.sau nu.) Azi am ajuns la o noua forma de comunicare cu mult prea iubitele creioane verzi cu mina 4B. Evident, una non verbala .Mi-am strans degetele in jurul fiecaruia dintre ele si am incercat sa hasurez cat mai bine cu putinta. Rezultatul a fost multumitor, insa verdictul mi-l va da proful miercuri. Yeeey, poate-mi mai da vreun musculos din Roma Antica la desenat :">. "Trebuie sa desenezi ceea ce este, nu ceea ce vezi." - in cazul corpurilor umane, o a...