Treceți la conținutul principal

Nostalgia, bat-o vina


Din ciclul "ce si-a mai imaginat bytzu lately" : ar fi f. fain ca noaptea, cand toti oamenii dorm, sa sforaie casele si sa se miste usor inainte si inapoi.Zzz - urile se subinteleg.Ah, sau ma gandeam cum ar fi sa avem sertare in loc de buzunare.Well, I should stop :">.

Weekendul asta au venit la noi rudele de la Bacau. Fratele bunicului cu fiica si nepoata lui. Pe ultimele doua nu le vazusem niciodata, dar deja imi lipsesc, sunt amuzante si deschise.Well, unchiul meu mi-a provocat o nostalgie destul de puternica pentru ca seamana teribil cu bunicul, de care mi-e dor de la 5 ani incoace.Un batranel simpatic, ochi luminosi si privirea calda si un strop de umor. M-am asezat pe genunchiul lui si ma simteam ca la 3 ani cand ii prindeam bunicului parul cu elastice colorate si il fortam sa-mi poarte caciulile de strumf, iar el si le punea bucuros si amuzat in acelasi timp.Imi aduc aminte ca la un moment dat, nu mai stiu din ce motiv, l-am apucat de degetul aratator si l-am "tras" pana in dreptul aragazului, unde i l-am bagat in foc.Chiar si atunci ma privea zambind.Bunicii sunt faini.Mangaierile lor sunt diferite.Imbratisarea bunicii are mereu un iz de copilarie.

Schimband subiectul, sunt destul de debusolata fiindca am aflat de curand ca sunt doar 21 locuri la stat la facultatea la care vreau eu sa dau, practic 7 la fiecare sectiune, which sucks.Sunt o incepatoare intr-ale desenului, sunt multi cu un avans considerabil, iar asta nu ajuta.Pot sa renunt, sau sa trag de mine pana ce toata energia se va scurge si voi ramane o linie cu doi ochi mari.Honestly, e mai usoara prima varianta.Doar ca de obicei o aleg pe cea mai complicata.Well, nu stiu. ^_^


Inspiratia divina fie cu mine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pate pe teatru

Scriu la persoana intai singular, uhhh, ahhhh, mi-am recapatat un strop de individualitate, asa ca o sa rup sirul postarilor abstracte, scrise in vreun moment de exces de zel sau ca tema la filosofie.Asadar, eu. Ultimul eveniment notabil recent a fost cu siguranta Festivalul National de Teatru "Jos Palaria" de la Bucuresti.Si nimic nu ar fi mai avut acelasi farmec daca nu am fi incurcat metroul de trei ori, daca nu am fi pierdut 40 de minute schimband metrouri, si desigur, repetitia de text din metrou la care a asistat un nene protejandu-si servieta la auzul tacanitilor alora cu geamantane vechi si roase in brate. "Anton Pavlovici e ocupat." "Cu ce?" "Moare." "Cum moare?" "Pai uite-asa, cum moare omul.Da capul pe spate, se lungeste, icneste o data scurt si moare.Unii spun ca ti-ar trosni si gatul, dar nu-i neaparat." ( expresia de pe fata ilustrului domn e de nedescris.) apoi apare eroic Jimmy "Caut Gara Nicol...

Tranzacţie eşuată

Aproape dintotdeauna,  pe -o strad ă cu viorele care creşteau din asfalt, trăia un omuleţ singuratic. Purta haine ponosite şi se -ndoia mereu de spate, la fiecare pas. Nu ştia să zâmbească şi nici nu puteai citi vreo altă emoţie pe chipul lui. Gesturile lui erau nespus de sărace. Se temea deseori să - şi ridice şi privirea din pământ. Astăzi, pare mai abătut ca niciodată. Ţine în mână, strâns, un card. Era cardul pe care, cu ani în urmă, îşi transferase sufletul. Se ducea la sufletomat, cu gând să mai scoată o bucată de suflet, care să - l facă uman pentru încă o clipă. Atunci când a hotărât să -l lase acolo, era convins că e moţiile sunt o prostie, că oricum n -are nevoie de ele şi că e suficient să poată retrage, din când în când, câte o bucată, din contul inimii sale. În schimbul tranzacţiei, îi era dat să trăiască mai mult. Aşadar, a semnat contractul cu banca de suflete. Banca aceasta de suflete era pretutindeni. Niciodată nu puteai şti de ce suflet dai atunci când ridici...