[ cu repetarea unor parti din "Povestea punctului rosu" ] N-a fost niciodata ca-n povesti.A fost intr-un timp confuz, intr-o incapere neaerisita in care intensitatea luminii varia de la vag la insesizabil.A fost intr-un mediu in care culorile erau condamnate la inexistenta, adevarul se metamorfoza in nimic, iar zambetul nu incapea pe usa.Dar a fost odata sau niciodata o voce umana, aproape imperceptibila, purtand amprenta unui sistem nervos din care rasareau culori. “E un punct rosu pe o foaie alba.E un punct rosu pe un glont alb.E un punct rosu pe o palaria alba.E un punct rosu pe o pereche de buze albe.E un punct rosu pe o usa alba.E un punct rosu pe un perete alb." Intr-o zi, punctul rosu s-a dus la medic.I s-a spus ca albul ii dauneaza, ii strica vederea.A fost trist.Iubea albul sau infinit si tacut.I s-a spus sa se mute pe negru.S-a intors abatut pe foaia alba si si-a luat ramas bun.Nu avea sa-l mai vada niciodata.Nu mai avea cui sa-i cante povestea.S...
Perspective.