Poveste punctiforma

[ cu repetarea unor parti din "Povestea punctului rosu" ] 

N-a fost niciodata ca-n povesti.A fost intr-un timp confuz, intr-o incapere neaerisita in care intensitatea luminii varia de la vag la insesizabil.A fost intr-un mediu in care culorile erau condamnate la inexistenta, adevarul se metamorfoza in nimic, iar zambetul nu incapea pe usa.Dar a fost odata sau niciodata o voce umana, aproape imperceptibila, purtand amprenta unui sistem nervos din care rasareau culori.

“E un punct rosu pe o foaie alba.E un punct rosu pe un glont alb.E un punct rosu pe o palaria alba.E un punct rosu pe o pereche de buze albe.E un punct rosu pe o usa alba.E un punct rosu pe un perete alb."

Intr-o zi, punctul rosu s-a dus la medic.I s-a spus ca albul ii dauneaza, ii strica vederea.A fost trist.Iubea albul sau infinit si tacut.I s-a spus sa se mute pe negru.S-a intors abatut pe foaia alba si si-a luat ramas bun.Nu avea sa-l mai vada niciodata.Nu mai avea cui sa-i cante povestea.Stiinta nu era de acord cu sentimentele sale.Pe alb, se distinge o urma de rosu.

"E un punct alb pe o foaie alba.E un punct alb pe un glont alb.E un punct alb pe o palarie alba.E un punct alb pe o pereche de buze albe.E un punct alb pe o usa alba.E un punct alb pe un perete alb."

Intr-o zi punctul alb s-a hotarat sa-si schimbe infatisarea si, implicit, sa renunte la anonimat.Nu fusese observat niciodata, dat fiind faptul ca locuia pe un perete complet alb.Astfel, punea capat unei vieti anoste si lipsite de individualitate.Insa hotararea s-a dovedit a-i da batai de punct.Sa fie rosu, verde, mov sau albastru?Nu. sa fie contrast.Sa fie negru.Pe peretele alb, nu se distinge nimic.

Pe o strada prafuita, intr-o dimineata care nu a existat, punctul rosu si punctul negru s-au ciocnit.Impactul a fost puternic.Apoi s-au privit, s-au contopit in culoare si au pasit impreuna pe curcubeul propriilor ganduri.

Au privit impreuna atomii, s-au alergat printre firele de iarba, s-au asezat pe umerii trecatorilor grabiti si le-au cantat povestea.S-au imprimat pe o cortina si au aplaudat fiecare moment teatral.Au fuzionat pe podea, s-au desprins in nemurire si-au sarit pe-un nor.

Dupa mii de zile, au hotarat sa-si uneasca vietile intr-o ceasca de cafea.Au sarit impreuna, la unison, in virtutea bucuriei.Si-au jurat cercuri perfecte, culori intense si zambete sferice.Au topit timpul si l-au inchis intr-un borcan.

Acum, sa inlocuim punctul rosu cu Radu.Intr-o zi, Radu s-a dus sa-si faca un control oftalmologic.La iesirea din cabinet, s-a ciocnit de Malina, o tanara cu privirea poetica si par ondulat.A invitat-o, timid, la o cafea.I-a urmarit pasii alternand pe soseaua pietruita.Au vorbit despre culori, si-au impartasit gusturile muzicale si actorii preferati.Au fost impreuna la teatru.Au alergat printre firele de iarba, intr-un parc uitat de cuvinte.Simteau ca impreuna pot forma un cerc perfect.

Ani mai tarziu, si-au unit simbolic vietile in fata unei cesti de cafea.Ceea ce Radu nu a stiut niciodata a fost ca ziua in care Malina a aparut in fata sa coincidea cu aceea in care tanara fugise din incaperea complet alba a unui spital de boli mintale.Malina se credea punct alb.Pe Radu il vedea un punct rosu.Iar punctul gri a smuls-o intr-un moment de intensa fericire punctiforma, i-a explicat lui Radu lucruri care l-au facut sa se decoloreze, iar pe ea a trimis-o inapoi pe peretele alb.Desigur, medicul care o ingrijise pana in ziua evadarii sale.

Acum, vocea ei nu se mai aude.Imbratisarea lui i-a topit cuvintele.Se reda rosului.Iar Radu parca-ncepe sa se creada punct.Sau nu.De fapt, o iubeste.

.