Hot ărât lucru, coastele mele s-au dat la o parte să facă loc inimii. Cuvintele s-au hotărât să-și piardă urma, să nu cumva s-o-mpiedice să-ți vorbească pe limba ei. Genele mi-au crescut, neobosite, pân-au căzut la pământ. Au vrut să fie grele, ca ochii să rămână închiși. Să te privească numai inima. Pielea mea a devenit o umbră ca să iasă-n evidență inima. Așa de mult m-am transformat, c-ai fugit, speriat. Iar coastele, cuvintele, genele și pielea abia dacă mai reușesc să ascundă inima.
Perspective.