Inima

Hotărât lucru,

coastele mele s-au dat la o parte

să facă loc inimii.

Cuvintele s-au hotărât

să-și piardă urma,

să nu cumva s-o-mpiedice

să-ți vorbească pe limba ei.

Genele mi-au crescut,

neobosite,

pân-au căzut la pământ.

Au vrut să fie grele,

ca ochii să rămână închiși.

Să te privească numai

inima.

Pielea mea a devenit o umbră

ca să iasă-n evidență

inima.

Așa de mult m-am transformat,

c-ai fugit, speriat.

Iar coastele, cuvintele, genele și pielea

abia dacă mai reușesc să ascundă

inima.