Treceți la conținutul principal

Titlu?


Well, ascult Nat King Cole si ma gandesc.La ultimele zile, care pe de o parte m-au frustrat din pricina inceputului scolii si o data cu momentul asta, al constientizarii faptului ca asta e ultimul an de liceu, ca va fi greu si ca la sfarsit voi fi probabil destul de nostalgica.Pe de alta parte insa, m-au implinit sentimental.A fost nevoie de un moment critic si o discutie lunga.


Lebada.Tiramisu si ciocolata calda.Muzica faina si lumina slaba.Ah.Gesturi spontane datatoare de fluturi in stomac si zambet necontrolabil.Reciprocitate.


Zilele trecute ma gandeam cum ar fi ca toata lumea, incluzand oamenii de afaceri si cei a caror slujba presupune o tinuta eleganta blah, blah, sa fie dezbracata.Tipele din supermarket care lucreaza la casa.Tipele care incaseaza facturi.Oamenii care merg pe strada.Vanzatorii de covrigi.Cei care merg pe role.Soferii.Directorii.Well, practic, desi suntem unici din punct de vedere genetic, toti avem aceleasi "componente".De unde pudoarea si prejudecatile?Oricum, trebuie sa admit ca mi s-ar parea ciudat.Pentru ca am crescut cu ideea ca e firesc asa cum suntem.Lucrurile diferite nu sunt neaparat mai rele.


Chiar in tabara trecuta, pe cand noi ne indreptam spre plaja intru a vedea rasaritul, au trecut doi tipi pe langa noi, in fuga, dezbracati, zgomotosi.Reactia tuturor a fost "Oh,nu".Cert este insa ca oamenii se simteau liberi.Se dezbracasera nu numai de haine, ci si de prejudecati si inhibitii.Apoi s-au aruncat in mare.Imi amintesc si acum ce mi-a zis proful de desen la prima pregatire: sa dezbrac ideile si obiectele de aparenta. Sa desenez nu ceea ce vad, ci ceea ce este."Da-le chilotii jos!".Nu cred ca as putea sa fac ce au facut tipii aia doi, insa pot sa-mi imaginez faptul ca sentimentul se apropie foarte mult de libertate si usuratate.


Ca veni vorba de usuratate, "Insuportabila usuratate a fiintei" se numara printre cartile mele preferate.Si inca din primele pagini, Kundera pune problema usuratatii si a greutatii.Mult timp s-a crezut ca cea dintai este cea pozitiva, iar cea din urma are o conotatie negativa.Insa, gandindu-ne la erotica, la faptul ca greutatea celui iubit asupra noastra nu se poate numara in niciun caz printre lucrurile negative, ne dam seama ca nu deloc asa.Usuratatea poate deveni uneori mai greu de suportat decat greutatea.


Inchei acum.Oboseala insista sa ma imbratiseze pasional.Ii dau voie.Patul tipa numele meu.Iar cearsaful vrea sa ma acopere.Perna vrea sa se joace in parul meu.Atat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pate pe teatru

Scriu la persoana intai singular, uhhh, ahhhh, mi-am recapatat un strop de individualitate, asa ca o sa rup sirul postarilor abstracte, scrise in vreun moment de exces de zel sau ca tema la filosofie.Asadar, eu. Ultimul eveniment notabil recent a fost cu siguranta Festivalul National de Teatru "Jos Palaria" de la Bucuresti.Si nimic nu ar fi mai avut acelasi farmec daca nu am fi incurcat metroul de trei ori, daca nu am fi pierdut 40 de minute schimband metrouri, si desigur, repetitia de text din metrou la care a asistat un nene protejandu-si servieta la auzul tacanitilor alora cu geamantane vechi si roase in brate. "Anton Pavlovici e ocupat." "Cu ce?" "Moare." "Cum moare?" "Pai uite-asa, cum moare omul.Da capul pe spate, se lungeste, icneste o data scurt si moare.Unii spun ca ti-ar trosni si gatul, dar nu-i neaparat." ( expresia de pe fata ilustrului domn e de nedescris.) apoi apare eroic Jimmy "Caut Gara Nicol...

Tranzacţie eşuată

Aproape dintotdeauna,  pe -o strad ă cu viorele care creşteau din asfalt, trăia un omuleţ singuratic. Purta haine ponosite şi se -ndoia mereu de spate, la fiecare pas. Nu ştia să zâmbească şi nici nu puteai citi vreo altă emoţie pe chipul lui. Gesturile lui erau nespus de sărace. Se temea deseori să - şi ridice şi privirea din pământ. Astăzi, pare mai abătut ca niciodată. Ţine în mână, strâns, un card. Era cardul pe care, cu ani în urmă, îşi transferase sufletul. Se ducea la sufletomat, cu gând să mai scoată o bucată de suflet, care să - l facă uman pentru încă o clipă. Atunci când a hotărât să -l lase acolo, era convins că e moţiile sunt o prostie, că oricum n -are nevoie de ele şi că e suficient să poată retrage, din când în când, câte o bucată, din contul inimii sale. În schimbul tranzacţiei, îi era dat să trăiască mai mult. Aşadar, a semnat contractul cu banca de suflete. Banca aceasta de suflete era pretutindeni. Niciodată nu puteai şti de ce suflet dai atunci când ridici...