Well, eu si B. ne-am urcat azi in personalul cu destinatia Bucuresti de la 10:03. Inarmati cu biscuiti, fursecuri si carti, incercam sa ignoram bancheta pe care stateam.Se misca de fiecare data cand trenul se oprea in statie.Cum era personal, ni s-a intamplat de mai multe ori.Mirosul de urina nu a putut lipsi, prin urmare calatoria nu era tocmai una confortabila sau placuta pentru simtul olfactiv.
Ajunsi in Bucuresti, ne-am indreptat catre metrou.Pentru mine era de altfel prima calatorie cu metroul asa ca aveam ochii maaaari, dadeam din maini si ii spuneam lui B. ca are onoarea sa fie cu mine intr-un moment atat de important(Vrajeala).Dar evident, indubitabil, daaaahhhhh, l-am luat pe cel mergand in directia opusa.Well, noroc ca si-a dat B. seama pe cand se uita la harta, asa ca am coborat si, de data asta, am luat metroul care trebuia.Coboram noi la Universitate si ne indreptam vertiginos, tumultos si cu multa siguranta in picioare ( pe dracu', niciunul nu stia pe unde s-o ia) catre un magazin de unde isi cumparase B. skateri cu un an in urma.Dupa nenumarate indicatii prin telefon, am ajuns la locul cu pricina si in timp ce o picatura de sudoare se scurgea delicato-senzual pe ale noastre tample, am remarcat ca era mai mult decat inchis magazinul acela.Dar cel putin am gasit unul f. fain in drum din care B. a tinut sa-mi achizitioneze o cutiuta de ceai cu Klimt ( inca un obiect la colectie).Plus ca am gasit si niste acadele multicolore care m-au cucerit pe loc.L-am rugat pe B. sa se intoarca la 180 de grade, le-am luat, m-am asezat in fata lui, l-am rugat sa inchida ochii si i-am pus una din acadele in mana.Reactia a fost satisfacatoare.
Apoi am incercat sa gasim Piata Unirii.Nu a fost atat de greu, doar ca la un moment dat o luasem pe unde nu trebuia si a trebuit sa ne intoarcem.We got confused.Dar am gasit-o, eram mai ceva decat Columb pasind pe teritoriul Americii.Ne-am dus intr-un parc, ne vaitam de caldura si de dorul unei banci.Am gasit una, dar la soare (Rectific.Era una semi-umbrita, dar eu insistam sa nu stam pe aceea fiindca asta ar fi insemnat ca cei doi tineri asezati pe banca din fata sa ma priveasca in toata splendoarea mestecandu-mi sandwich-ul si asta m-ar fi inhibat:">). Insa, banca situata in fata asteia pe care ne-am asezat era ocupata de vreo 4 persoane din care doua erau preocupate de laptop, iar celelalte le priveau cu interes.Domnul care-si asezase laptopul pe genunchi era deranjat de lipsa de vizibilitate a ecranului si a recurs la urmatoarea solutie: a luat hanoracul roz al sotiei si l-a asezat peste laptop, urmand ca dupa aceea sa-si strecoare si capul sub el.Eu radeam isteric, iar B. incerca sa-mi spuna ca e destul de evident motivul pentru care rad pentru toti oamenii aflati pe o raza de 5 m.
Pe urma, ne-am sa ne intalnim cu MJ (nu, nu Michael Jackson sau Mojo Jojo).Desi eram una langa alta, nu remarcasem, iar ea m-a sunat la un moment dat ca sa vada unde sunt.Well, e scuzabil, eram cu spatele si ne desparteau vreo 2 metri:">.Sau poate nu e.Ideea e ca pe urma a inceput maratonul.
Mai intai, mi-am gasit pantalonii ideali.We were just made for each other.
1. Sunt complet simpli
2. Nu-mi sunt largi in talie
3.Nu trebuie scurtati
Apoi, a urmat un intreg du-te - vino, am mers de la Unirii pana la Poli pe jos, ne plangeam aproape in cor, insa ne-am indeplinit obiectivele, asa ca a meritat.
Si l-am cunoscut pe Shosho ( "MJ : Vine de la soseta.Sau soson" ).Un pisoi mic, pufos si f. energic.I-a placut ghiozdanul meu in special.Se urca pe el si pe urma se arunca de pe el.A avut si un mic contact ceva mai violent cu masa.Nu a aproximat bine distanta.Il zgaria cu entuziasm si apoi musca nasturii.S-a jucat cu parul meu.Si cu un puf mov.Facea tumbe, se invartea, dadea din labute si se uita cu ochii maaaari ^_^ la noi. Lovely creature.
Acceleratul de la intoarcere a fost mai primitor, mai rapid si mai putin imputit.
De la gara, ne-am dus pe jos pana acasa.Dupa multe ore de mers pe jos prin Bucuresti.Insane, huh? Tipic noua
Ajunsi in Bucuresti, ne-am indreptat catre metrou.Pentru mine era de altfel prima calatorie cu metroul asa ca aveam ochii maaaari, dadeam din maini si ii spuneam lui B. ca are onoarea sa fie cu mine intr-un moment atat de important(Vrajeala).Dar evident, indubitabil, daaaahhhhh, l-am luat pe cel mergand in directia opusa.Well, noroc ca si-a dat B. seama pe cand se uita la harta, asa ca am coborat si, de data asta, am luat metroul care trebuia.Coboram noi la Universitate si ne indreptam vertiginos, tumultos si cu multa siguranta in picioare ( pe dracu', niciunul nu stia pe unde s-o ia) catre un magazin de unde isi cumparase B. skateri cu un an in urma.Dupa nenumarate indicatii prin telefon, am ajuns la locul cu pricina si in timp ce o picatura de sudoare se scurgea delicato-senzual pe ale noastre tample, am remarcat ca era mai mult decat inchis magazinul acela.Dar cel putin am gasit unul f. fain in drum din care B. a tinut sa-mi achizitioneze o cutiuta de ceai cu Klimt ( inca un obiect la colectie).Plus ca am gasit si niste acadele multicolore care m-au cucerit pe loc.L-am rugat pe B. sa se intoarca la 180 de grade, le-am luat, m-am asezat in fata lui, l-am rugat sa inchida ochii si i-am pus una din acadele in mana.Reactia a fost satisfacatoare.
Apoi am incercat sa gasim Piata Unirii.Nu a fost atat de greu, doar ca la un moment dat o luasem pe unde nu trebuia si a trebuit sa ne intoarcem.We got confused.Dar am gasit-o, eram mai ceva decat Columb pasind pe teritoriul Americii.Ne-am dus intr-un parc, ne vaitam de caldura si de dorul unei banci.Am gasit una, dar la soare (Rectific.Era una semi-umbrita, dar eu insistam sa nu stam pe aceea fiindca asta ar fi insemnat ca cei doi tineri asezati pe banca din fata sa ma priveasca in toata splendoarea mestecandu-mi sandwich-ul si asta m-ar fi inhibat:">). Insa, banca situata in fata asteia pe care ne-am asezat era ocupata de vreo 4 persoane din care doua erau preocupate de laptop, iar celelalte le priveau cu interes.Domnul care-si asezase laptopul pe genunchi era deranjat de lipsa de vizibilitate a ecranului si a recurs la urmatoarea solutie: a luat hanoracul roz al sotiei si l-a asezat peste laptop, urmand ca dupa aceea sa-si strecoare si capul sub el.Eu radeam isteric, iar B. incerca sa-mi spuna ca e destul de evident motivul pentru care rad pentru toti oamenii aflati pe o raza de 5 m.
Pe urma, ne-am sa ne intalnim cu MJ (nu, nu Michael Jackson sau Mojo Jojo).Desi eram una langa alta, nu remarcasem, iar ea m-a sunat la un moment dat ca sa vada unde sunt.Well, e scuzabil, eram cu spatele si ne desparteau vreo 2 metri:">.Sau poate nu e.Ideea e ca pe urma a inceput maratonul.
Mai intai, mi-am gasit pantalonii ideali.We were just made for each other.
1. Sunt complet simpli
2. Nu-mi sunt largi in talie
3.Nu trebuie scurtati
Apoi, a urmat un intreg du-te - vino, am mers de la Unirii pana la Poli pe jos, ne plangeam aproape in cor, insa ne-am indeplinit obiectivele, asa ca a meritat.
Si l-am cunoscut pe Shosho ( "MJ : Vine de la soseta.Sau soson" ).Un pisoi mic, pufos si f. energic.I-a placut ghiozdanul meu in special.Se urca pe el si pe urma se arunca de pe el.A avut si un mic contact ceva mai violent cu masa.Nu a aproximat bine distanta.Il zgaria cu entuziasm si apoi musca nasturii.S-a jucat cu parul meu.Si cu un puf mov.Facea tumbe, se invartea, dadea din labute si se uita cu ochii maaaari ^_^ la noi. Lovely creature.
Acceleratul de la intoarcere a fost mai primitor, mai rapid si mai putin imputit.
De la gara, ne-am dus pe jos pana acasa.Dupa multe ore de mers pe jos prin Bucuresti.Insane, huh? Tipic noua
Comentarii
Trimiteți un comentariu