Well, nu sunt tocmai genul de om ahtiat dupa concertele in aer liber, insa trebuie sa recunosc ca duminica nu am putut rezista.Aveam exact starea potrivita pentru a-i asculta pe Baniciu si pe Alifantis.Asa ca eram dispusa sa suport eventualele grupuri de cocalari, care evident, au existat nu numai la nivel ipotetic.Insa din fericire, nu au zabovit foarte mult timp in spatele meu huiduind sau incercand o ironie nu tocmai dintre cele mai reusite ("Vai, ce frumooos.Pfoaaaai" - probabil vena le cerea manele)
Nu a lipsit nici batranul carand anevoios o geanta, duhnind a alcool, strecurandu-se cu talia-i de viespe prin multime pana in primul rand, batand din palme si jucand cu foc.Cameramanul il ignora complet, desi era clar ca omul avea ceva foarte important sa-i comunice, judecand dupa limbajul trupului sau, atat de expresiv.Si baietii de la sunet au fost foarte incantati de prezenta lui, ca noi toti de altfel, si uite de-aia s-a auzit mai bine la nenea Alifantis, ca doar i-au urmat sfaturile ghidusului bunic alcoolic.Nu dupa foarte mult timp, s-a iubit cu jandarmii.
Atmosfera a fost insa foarte faina.Eram total cuprinsa de muzica, topaiam sau bateam din palme, zambeam sau cantam.Well, as vrea sa pot si eu sa-mi iau chitara pe umar si sa cant.Sunt doar doua mici impedimente:
1. nu stiu sa cant la chitara
2. nu am voce
Insa din fericire, pot sa ascult.
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E tarziu, e prea tarziu la mine-n gand
Comentarii
Trimiteți un comentariu