Long time, no writing

Acum exact o saptamana aveam entuziasmul in ochi si-mi topaiau picioarele pentru ca urma sa ma duc la spectacol.Orele 19.Cu siguranta ca entuziasmul si topaiala nu-mi vor fi intelese atunci cand voi spune ca ma duceam la Tudor Gheorghe.Si asta pentru ca, din pacate, cel putin in randul multora din cei tineri, omul trece drept un artist fie necunoscut (in cel mai rau caz), fie care nu prezinta interes.Am mai intalnit si persoane care il ascociau cu ideea de muzica populara, ceea ce e complet eronat.

Well, prima data cand am fost la un concert Tudor Gheorghe eram clasa a treia.Unchiul meu ne cumparare mie si bunicii bilet, iar eu nu aveam nici cea mai vaga idee despre cum o sa fie.Imi inchipuiam ca va sta permanent serios, va canta si nu va interactiona prea mult cu publicul.So wrong, my dear.Pe langa faptul ca vocea lui, acompaniata de orchestra simfonica suna fantastic, omul avea un umor extraordinar.Tin minte ca m-am amuzat teribil si ca am vrut sa repet experienta.

Ei bine, anul asta a reunit doua dintre anotimpuri, Vara si Toamna, Toamna fiind de altfel primul spectacol la care am fost si de care vorbeam mai devreme.Tudor Gheorghe canta poezie.Chiar si poezii dintre cele mai vechi.Nu stiu care-i sunt criteriile de selectie, insa absolut toate suna foarte bine.Poate sa-mi cante orice, ca imi capteaza atentia.Insa nu acasa.Foarte rar ascult acasa.Tudor Gheorghe e de ascultat live.

Revenind la Vara-Toamna.O sa-i scriu, in cele ce urmeaza, replicile, in speranta ca citindu-le, se va simti macar un strop din umorul acestui artist de un caracter remarcabil.Articolul in intregine se gaseste aici

"Doamnelor, domnilor, am facut acest spectacol gandindu-ma ca e bine sa stabilim o stagiune permanenta a acestor frumuseti. Ei bine, a si venit la mine o juna ziarista, bine documentata: "Dar cum, dumneavoastra, acuma, in plina toamna veniti si cantati cu vara?" I-am spus: "Domnisoara, eu nu te chem la plaja! Dupa teoria dumitale, ar trebui sa astept sa vina primavara, sa ascult Primavara, sa vina... Nu! E un concert, e altceva!" Una la mana. Doi la mana: Dumnezeu prea a incurcat anotimpurile astea. Vedem, in plina vara, zile de toamna gri, cetoasa, vedem in toamna zile de iulie. Asa ca m-am gandit sa amestec aceste anotimpuri.

Initial am vrut sa fac cele patru anotimpuri. Asa, orgoliu de oltean... Nu! Patru ore dura. Si mai bine. Nu mai aveati rabdare patru ore. Ne bate 22 noiembrie la usa. 22 noiembrie? Da! Ce e pe 22 noiembrie? Bun, cum va spuneam, am zis sa le amestec si sa fac Vara cu Toamna si Iarna cu Primavara. Initial am vrut sa fac asa: Vara separat, Toamna separat. Dar nu mai era interesant. Le-am amestecat in asa fel incat nici domniile voastre sa nu va plictisiti, nici eu sa nu ma plictisesc. In ultima instanta, mi-i asa de drag sa gasesc formule noi de exprimare si de arta, incat nu are nici un sens..."

[...]

"ne intoarcem in Oltenia, sa ascultam Sara pe malul Jiului, scrisa de domnul Virgil Carianopol. Iar aici, domnul Hristescu (dirijorul Marius Hristescu - n.r.) a facut un lucru deosebit de frumos. La strofa a doua sa fiti atenti, cum vine, cum subliniaza... Numai actorii au darul asta. De fapt, actorii se impart in trei categorii: actorii mari, care subliniaza, care dau valoare cuvantului din cand in cand, exact unde trebuie; actorii mediocri, care ingroasa tonurile; si actorii... care sunt multi. Si veti auzi in strofa a treia cum, beat si el de luna dulce, face orchestra. Pe mine ma topeste. Suna a country oltenesc, asa..."

Aici chiar am fost atenta sa vad daca subliniaza in vreun fel versul ala.Dar nu.Iar orchestra chiar a sunat minunat, parea o cadere in letargie a tuturor instrumentelor.

[...]

Trecerea de la vara la toamna s-a facut cu chitara, "cu o poezie foarte frumoasa, a unui prieten a carui poezie si profunzime am descoperit-o prea tarziu. Si m-am hotarat sa-i dedic un spectacol. De fapt, m-am gandit la patru poeti reprezentativi ai poeziei romane contemporane si voi face cate un spectacol pentru fiecare. Voi incepe cu poezia in stare pura a unui poet foarte drag sufletului meu, numit Mircea Micu. Eu am sa va cant acum, domniilor voastre, o poezie de-a lui Mircea Micu. Daca nu va place, nu voi mai incepe seria de poeti cu el. Voi incepe cu Nichita, sau cu Paunescu, sau cu Vieru. Pe astia patru i-am ales. Daca bateti din palme la sfarsit, inseamna ca voi incepe cu Mircea Micu. Daca nu, uitati-va in sus, ganditi-va la urne! Aveti la ce medita!"

A fi peste mormantul verii,

Sedus de viata ca de-un dor

Manz tanar degustand lumina

Salbatic si nerabdator.

Sa crezi ca nu exista moarte

Ca mortii sunt numai un fel

De fluturi adormiti de muzici

Si-nchisi in bile de otel.

A fi uitat de toata lumea

A fi iubit de cine vrei

Cand vin sa te-ncalzeasca noaptea

Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un camp uitat de lume,

De smog uitat si de masini,

Tu singur dueland in aer

Cu sabiile unor crini.

A sti razand, ca sanul tandru

Rotit in portelan etern

Se surpa-n el pana devine

Mormant al laptelui matern.

Si peste toate, ca un tigru,

Sa treci razand si sa te minti.

Si cand ameninta zapada

S-o-ntampini cu o floare-n dinti." (Mircea Micu - A fi)

[...]

"Prin '92, ba nu, mai tarziu, am cumparat din Germania, contra unei sume importante pentru un amarat de artist roman, pentru ca am dat 50 de marci... si i-am cumparat lu' domnu' (dirijorul Marius Hristescu - n.r.) o bagheta. Ba, bagheta de bagheta, cum zic astia! Fibra, minune! Si acuma, va dati seama, am dat eu banii aia, iar el ma sfideaza, nu mai dirijeaza cu bagheta, dirijeaza cu mainile goale. L-am intrebat de ce si mi-a dat un raspuns care m-a debusolat intr-un fel.

Domnia sa, Marius Hristescu, acum o saptamana a implinit 34 de ani. Ei bine, domnia sa, de vreo doi ani de zile face un master mai greu, asa, la Munchen, cu un profesor. Si profesorul i-a spus: "Renunta la bagheta pana iti echilibrezi bratul, adica pana simti ca bagheta nu te va mai influenta". Bine, profesorul lui a fost, vreo 20 de ani, asistentul unui mare dirijor roman - Celibidache. Iata cum se transmite, asa, de la roman la roman, arta dirijoratului. Sa dea Dumnezeu ca domnul Hristescu sa fie bagat in seama si de forurile culturale romane, ceea ce ma indoiesc, dar asta e. Pana o sa se stabileasca in Germania si el si o sa zicem: "Ba, da' ce bun era, de ce dracu' nu l-am oprit in Romania?" Ma mir ca am ramas eu!" :)"Ei bine, hai sa auzim un hit! Imi place cum zic astia: "Nea Tudore, sa moara mama, ai gasit-o, dom'le. E nasol, da' e bine! E marfa, asculta ce-ti spun eu, e cool, e traznet. E super bine! Parerea unei generatii super cool."

[...]

M-a intrebat unu' de la mine de pe strada, Tanase a lu Gascanu', ceva de groaza, un tip fabulos: "Ba neica, dar de ce nu te aud, ma, si pe tine pe la radio? Imi da toti dracii pe acolo, de nu inteleg nimic." Si eu, nebun, i-am spus: "Ba, nea Tanase, n-am target!" Ei au un fel de a reactiona asa, ca sa para ca nu... stiu ei despre ce e vorba, da' nu... "Ce n-ai?" "N-am target!" "Ba, fir-ar al dracu'! Pai ce, ba, nu punem mana de la mana, noi, toti, de pe aci, de prin sat. Si iti dam target de asta, cat ai nevoie!" El, saracu', a zis ca sunt un amarat, sarac, care n-am target, nici un target. Si a zis ca nu-i nimic, "facem noi rost. Daca nu dai ceva in tara asta, nu o sa castigi nimic. Si atunci punem mana de la mana si te ajutam noi".

[...]

"Arta nu cred ca a progresat. Nu cred ca progreseaza. Arta e arta"

[...]

Ne-a povestit si despre un spectacol de la Craiova in care a cerut sa se aprinda lumina in sala pentru ca a remarcat ca venisera multi tineri.Si i s-a adresat unuia dintre ei, pletos, cu barba scurta si capul plecat, caruia i-a luat ceva timp pana sa se ridice de pe scaun, fiind inalt si f.incet.L-a intrebat de ce a venit la spectacol.Apoi l-a rugat sa se duca pe scena.Se ridica tanarul nostru de pe scaun, paseste agale, ii zbarnaie lanturile rocker inrait, se apropie, se vad tot mai bine cerceii din nas, din urechi, pletele-i flutura, mesteca guma,ajunge pe scena si raspunde, mestecand inca guma evident:"Pentru ca sunteti o alternativa la indobitocirea care ni se propune".Iar Tudor Gheorghe ne spune"Imi venea sa-l pup, dar ma impiedicam de cerceii aia."

"Nu trebuie sa-i judecam dupa cum arata.Ci dupa ce au in cap"

[...]

"Pentru ca nu vrea sa va las afara, sa iesiti din sala cu sentimentul asta de tristete... Destul ca o sa va intristati cum ajungeti acasa. Va intristati imediat. Dati pe stiri... ce sa mai! Dar eu n-am inima sa va las asa. Zice asa de frumos Toparceanu... "Cand ma gandesc c-o sa va inghete iarna mizerabila, ma apuca o tristete iremediabila". Deci n-o sa va las sa plecati afara cu sentimentul asta de tristete al toamnei. Si sa plecam cu un tonus fericit, sa mergem fericiti spre urne, pe 22", a glumit maestrul, facand aluzie, din nou, la alegerile prezidentiale...