Mi se intampla adesea sa ma gandesc la lucruri care deja mi-au intrat in reflex/obisnuinta/sange sau pe care le cunosc inca de pe cand imi pot aminti cel mai vag de mine insami cum ar fi numele meu, strada pe care locuiesc s.a.m.d si sa mi se para straine. Ma trezesc pe drum spunandu-mi "Numele meu e Gabriela" de parca atunci mi-ar fi soptit asta vreun spiridus microscopic.Am rostit atat de des unele cuvinte.Si am facut asta fara sa ma gandesc.Iar atunci cand m-am gandit la ele, nu simteam ca-mi apartin.Mi-ar placea ca la sfarsitul fiecarei zile sa ma astepte in mijlocul camerei un trenulet de jucarie care sa se opreasca in diferite statii unde sa stea scrise ganduri pe care le-am avut in diferite momente ale zilei. Ganduri de care sa fi uitat.
Mi-ar placea ca unele sentimente sa se materializeze in obiecte.
ca pe masura ce merg, pasii mei sa se transforme in culori.
ca fiecare zi in parte sa se transforme intr-un cuvant care sa o rezume.
ca parul meu sa-mi cante sa adorm.
ca pielea mea sa retina unele atingeri.
ca in gradina mea sa creasca un copac stramb.
Degetele-mi spun acum "noapte buna" .
Comentarii
Trimiteți un comentariu