Treceți la conținutul principal

Aberatii /mp

Imagineaza-ti ca in loc sa scoata zgomotele obisnuite, stomacul tau ar incepe sa cante atunci cand ti-e foame ( de preferat nu ca o soprana ) .
Imagineaza-ti ca ai putea sari de pe un nor pe altul.
Imagineaza-ti ca de-ai arunca suficient de sus o minge, s-ar sparge cerul.
Imagineaza-ti ca ti-ar sta scris in frunte cum te simti.
Imagineaza-ti ca degetul mare de la picior ar fi un portal catre o alta lume.
Imagineaza-ti ca nu ar mai exista prejudecati.


Ok, gata, nu mai bat campii.(Nu cred ca vreau sa-mi imaginez totusi cum as arata eu cu o bata in maini, in plin camp, izbind-o puternic de pamant. Ah, nu. Prea tarziu. Mi-am imaginat deja.Mi se citeste furia in ochi. Gura mea e stramba de atata patos.Restul imaginati-vi-l singuri:">.Puteti sa-mi puneti si sosete flausate ciclam dat fiind faptul ca imi displac rozul si culorile care deriva din el:">).


Am avut parte de o zi tipic romaneasca.Aaaadica m-am plimbat in multe locuri si nu am rezolvat nimic.Apogeul l-am atins atunci cand m-am dus sa-i dau peste nas doamnei de la Casa de pensii cu al meu cont recent deschis in care ar trebui, teoretic, sa-mi depuna Zana cea buna alocatia lunara. Daaaaar cardul meu nu era bun pentru ca e Master si trebuia sa fie Cirrus-dracii-sa-i-pieptene-nu-stiu-cum.Ah, si ca sa-mi mai spuna tanti ca pe perioada vacantei nu primesc alocatie intrucat am implinit deja mirobolanto-magnifico-superbo-extraordinara varsta de 18 ani.Si cum eu imi pusesem oarecum bazele pe acea suma colosala de 160 de lei, a trebuit sa ma resemnez cu ideea de 80 in vreme ce inima mi se frangea in bucatele mii.Buuuun.Pe urma, am intrebat la BRD unde mi-am deschis ghidusul cont bancar daca se poate remedia situatia folosind o bagheta magica + o cutie de conserve si nu in ultimul rand un borcan de zacusca(bine, nu asa).Ideea este ca de fapt era bun cardul meu Master pentru ca celalalt este pentru minori.


Asadar, am sa o vad pe doamna aceea si maine si am sa-i spun ca am sa-i leg de un copac sotul si copiii daca nu-mi da alocatia mea de 80 de lei.Am sa iau un pistol cu apa si am sa i-l lipesc de tampla.Si ca bonus, am sa-i lipesc un ghemotoc de hartie de urechea stanga.Apoi am sa o tund in zig-zag.La final, o sa-i urez o zi buna si am sa plec cu fruntea sus si cu satisfactia pe umarul stang, lucind de fericire si aruncand cu ciocane de plastic in stanga si-n dreapta.


Birocratia.Cu mama, tatal, bunica, sora, nepotii, copiii si netotii ei.Daca vrei sa rezolvi o chestie, trebuie sa te plimbi de cel putin 3 ori prin fiecare institutie de unde sa fii pasat in alta parte si sa ramai tot cu buza umflata si fumul iesind pe urechi.Ma simteam ca o minge de tenis, mergand de la un angajat la altul, fiecare tinand in mainile delicate o racheta si lovind cu putere pana ce ajungeam in celalalt capat al orasului.Pam-pam.


P.S. : Las' ca vezi tu maine. Muhahaha. Nu tu, B.

Comentarii

  1. funky psychologist28 august 2009 la 12:27

    There, there, little honey bunny, don't cry! :))

    Traim in Romanica si asta ne ocupa tot timpul...

    Si eu am fost pe la casa de pensii din Ploiesti de curand. Cred ca ma dat peste aceeasi tanti neprietenoasa:))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pate pe teatru

Scriu la persoana intai singular, uhhh, ahhhh, mi-am recapatat un strop de individualitate, asa ca o sa rup sirul postarilor abstracte, scrise in vreun moment de exces de zel sau ca tema la filosofie.Asadar, eu. Ultimul eveniment notabil recent a fost cu siguranta Festivalul National de Teatru "Jos Palaria" de la Bucuresti.Si nimic nu ar fi mai avut acelasi farmec daca nu am fi incurcat metroul de trei ori, daca nu am fi pierdut 40 de minute schimband metrouri, si desigur, repetitia de text din metrou la care a asistat un nene protejandu-si servieta la auzul tacanitilor alora cu geamantane vechi si roase in brate. "Anton Pavlovici e ocupat." "Cu ce?" "Moare." "Cum moare?" "Pai uite-asa, cum moare omul.Da capul pe spate, se lungeste, icneste o data scurt si moare.Unii spun ca ti-ar trosni si gatul, dar nu-i neaparat." ( expresia de pe fata ilustrului domn e de nedescris.) apoi apare eroic Jimmy "Caut Gara Nicol...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Tranzacţie eşuată

Aproape dintotdeauna,  pe -o strad ă cu viorele care creşteau din asfalt, trăia un omuleţ singuratic. Purta haine ponosite şi se -ndoia mereu de spate, la fiecare pas. Nu ştia să zâmbească şi nici nu puteai citi vreo altă emoţie pe chipul lui. Gesturile lui erau nespus de sărace. Se temea deseori să - şi ridice şi privirea din pământ. Astăzi, pare mai abătut ca niciodată. Ţine în mână, strâns, un card. Era cardul pe care, cu ani în urmă, îşi transferase sufletul. Se ducea la sufletomat, cu gând să mai scoată o bucată de suflet, care să - l facă uman pentru încă o clipă. Atunci când a hotărât să -l lase acolo, era convins că e moţiile sunt o prostie, că oricum n -are nevoie de ele şi că e suficient să poată retrage, din când în când, câte o bucată, din contul inimii sale. În schimbul tranzacţiei, îi era dat să trăiască mai mult. Aşadar, a semnat contractul cu banca de suflete. Banca aceasta de suflete era pretutindeni. Niciodată nu puteai şti de ce suflet dai atunci când ridici...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe