Treceți la conținutul principal

N-am.

Nu mi-am propus sa scriu.
Insa iata ca o fac.
Fie
un strumf malefic care locuieste sub tasta "j" a pus totala stapanire pe mana mea in incercarea de a a-si exprima in scris ingrijorarea in privinta faptului ca incepe sa devina claustrofob
Fie
sper sa gasesc ceva de zis pana ce termin cu fraza asta
Ei bine, niciuna din variante.
1.Inca nu am scris nimic despre vreo claustrofobie
2.Inca nu am gasit ceva de zis
Sa vorbesc despre sosetele mele preferate?
Nu.
Despre felul in care ma diseca din privire o distinsa doamna in autobuz pentru ca nu ma ridicam de pe scaun cu toate ca nu aveam unde?
Nu.
Ca fac multe lucruri inutile in ultimul timp?
Nici.
Despre faptul ca de cate ori plec de-acasa ma gandesc la traiectoria pe care o urmez, la ideea ca viteza mea variaza, asadar se poate vorbi despre acceleratie si ca ma aflu in repaus fata de punctul de plecare atunci cand astept sa vina tramvaiul?
Nu, asta se intampla doar sambata inainte de pregatirea la fizica
Ca as vrea sa pictez sau sa citesc in loc sa fac integrale?
Ah, nici


Hey, heeeey, ajuta-ma, devin claustrofob.Zau.Nu mai pot sub J.Nu mai pot.Vreau sa ma mut sub enter.Heeey, semneaza aici.Iti dau o pufarina. ^_^

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pate pe teatru

Scriu la persoana intai singular, uhhh, ahhhh, mi-am recapatat un strop de individualitate, asa ca o sa rup sirul postarilor abstracte, scrise in vreun moment de exces de zel sau ca tema la filosofie.Asadar, eu. Ultimul eveniment notabil recent a fost cu siguranta Festivalul National de Teatru "Jos Palaria" de la Bucuresti.Si nimic nu ar fi mai avut acelasi farmec daca nu am fi incurcat metroul de trei ori, daca nu am fi pierdut 40 de minute schimband metrouri, si desigur, repetitia de text din metrou la care a asistat un nene protejandu-si servieta la auzul tacanitilor alora cu geamantane vechi si roase in brate. "Anton Pavlovici e ocupat." "Cu ce?" "Moare." "Cum moare?" "Pai uite-asa, cum moare omul.Da capul pe spate, se lungeste, icneste o data scurt si moare.Unii spun ca ti-ar trosni si gatul, dar nu-i neaparat." ( expresia de pe fata ilustrului domn e de nedescris.) apoi apare eroic Jimmy "Caut Gara Nicol...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Tranzacţie eşuată

Aproape dintotdeauna,  pe -o strad ă cu viorele care creşteau din asfalt, trăia un omuleţ singuratic. Purta haine ponosite şi se -ndoia mereu de spate, la fiecare pas. Nu ştia să zâmbească şi nici nu puteai citi vreo altă emoţie pe chipul lui. Gesturile lui erau nespus de sărace. Se temea deseori să - şi ridice şi privirea din pământ. Astăzi, pare mai abătut ca niciodată. Ţine în mână, strâns, un card. Era cardul pe care, cu ani în urmă, îşi transferase sufletul. Se ducea la sufletomat, cu gând să mai scoată o bucată de suflet, care să - l facă uman pentru încă o clipă. Atunci când a hotărât să -l lase acolo, era convins că e moţiile sunt o prostie, că oricum n -are nevoie de ele şi că e suficient să poată retrage, din când în când, câte o bucată, din contul inimii sale. În schimbul tranzacţiei, îi era dat să trăiască mai mult. Aşadar, a semnat contractul cu banca de suflete. Banca aceasta de suflete era pretutindeni. Niciodată nu puteai şti de ce suflet dai atunci când ridici...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe