Chiar am o musca-n camera.

Prin camera mea se perinda gratios o musca cat China care pare hotarata sa suga seva craniana din mine.E atat de instabila spatial, incat as arata de-a dreptul penibil in incercarea mea de a o urmari.Si, desigur, fiindca poseda doua aripioare estetice si transparente, poate ajunge la inaltimi la care corpului meu ii este mai mult decat imposibil sa ajunga.As putea insa sa o urmaresc cu aspiratorul, greutatea ei aproape neglijabila s-ar reda, cu toata delicatetea, maselor de aer.Dupa schimbarile dese de traiectorie, as putea banui ca nu e nici pe departe stapana pe sine.Poate a zacut intr-un pahar de vin pana ce posesorul, oripilat de viziune, a aruncat-o in vasul de toaleta si a trimis-o intr-o lume mai buna, pentru ea desigur.Nu, nu asa s-a intamplat.Spre binele meu.Problema cu mustele astea e ca se duc peste tot.Si de cele mai multe ori, acest tot reprezinta cele mai ascunse, scarboase, sau imputite locuri.Mama ei de musca mutanta.Imi recita o adevarata simfonie care ma face sa pierd cantitati semnificative de rabdare.
"Nimic nu se pierde, totul se conserva, zise ea."
"Lipi-ti-as gura de un plici"


Tot ce voiam sa spun e ca mi-e foame.