Treceți la conținutul principal

I'm back.


Dupa o saptamana. Nu s-a schimbat nimic. Doar culoarea pielii (m-a ars soarele). Si viziunea asupra unor lucruri.
Pentru necunoscatori, am fost in tabara cu fosta invatatoare si vreo 13 pusti de clasa a treia. De ce?Pentru ca mi-e draga si nu i-as putea spune vreodata "Nu". Si pentru ca mi-era dor de jocurile stupide.



Ziua 1.

Am ajuns in Simon, locul de cazare. Pe drum, imi venea sa arunc pisica doamnei din fata mea pe geam. De ce? Ei bine, doamna respectiva ( o sa o numesc "Cea-ce-vorbeste-inutil-si-eronat-in-mod-continuu - oh, ok, e prea lung, o sa-i spun doamna Lu) a vorbit doua ore despre cum ii taie unghiile pisicii, despre cum mananca pisica, cum isi depune excrementele in cabina de dus si cu ce produse le curata pe urma, despre cum o pupa in fund, IQ-ul pisicii, forma capului, grupa de sange, culoarea ochilor, greutatea (bine, bine, exagerez). Oricum, ideea e ca mi se perindau prin minte tot felul de ganduri sadice cu privire la doamna Lu.

Buuuun. Pe urma m-am jucat bine cunoscutele "Tara,tara, vrem ostasi", respectiv fotbal si carti.

Din nefericire, somnul mi-a fost un dezastru. Am dormit cu 5 strumfe de clasa a treia care vorbeau in acelasi timp si radeau zgomotos. Aveau ca subiecte de discutie fantoma lui Michael Jackson, un hamster pe care il chema "Reput", fusese aruncat in vasul de toaleta, dupa care mica proprietara trasese apa peste el fiindca il credea capabil sa inoate. Acum, fantoma hamsterului se aseza pe oamenii care miroseau urat. Great, huh? Sa nu uit de cimitire, zombie si Dracula.

Ziua 2.

Ne-am dus la herghelie. Dar nu aveau cai. Yey ^_^. In timp ce asteptam in fata hergheliei, doamna Lu le explica pustilor ca muntii din tara noastra s-au format in urma eruptiilor vulcanice (nu zau?) si multe alte tampenii de genul, aratand f. sugestiv catre M-tii Bucegi. ( daca Bucegii s-au format in urma eruptiilor vulcanice, eu sunt un flamingo roz ).

Aaaapoi, Rasnov. Prin cetate se perindau tot felul de oameni smulsi parca din secolul 15. Festival medieval, deh. Costume faine, dansuri, piese de teatru, s.a.m.d. A meritat sa stau in soare timp de cateva ore.
Seara, petrecerea picilor.

Ziua 3.

Brasov. Ploaie. Muzee. Ploaie. Masa de pranz. Drumetie. Noroi. Concursuri stupide. La care am participat bucuroasa. S-a dovedit a fi amuzant.

Ziua 4.

Bran.Suveniruri. - bifat
Vizitat castel. - bifat
Drumetie. - bifat
Urcat pe deal si cazut in fund. – bifat
Jucat "Tarile". – bifat
Mancat mult.- bifat
Pusti care se lipeau de mine. - bifat
Nu am fost vreodata mai populara. – bifat

Replici favorite : La culcare, copii.Gata cu fotosinteza.

Doamnaaaaaa, Daria imi fura prieteneleee!

Doamnaaaaaa, cum imi sta imbracata asa?

Imi iese maseaua de luna!

"Mai vreau o portie, va rog" / "Nu mai am garnitura" / "Oriceeee"

"Doamnaaaaa, o sa cada becul pe noi!"

Ziua 5.

Parcul Aventura - Brasov.Absolut genial.

Ziua 6.

La inceputul zilei- plimbare cu caruta. Raspunsul la "Cati oameni incap intr-o caruta?" a fost, in cazul nostru, 20. Drum lung, soare puternic, gropi, tipete si mult fan. Yey. Si doamna Lu a urlat in urechile mele. Tampenii, evident.
Adunat lemne pentru focul de tabara. Pe urma traseu lung. Muuulti kilometri. Peisajul era foarte fain, nu stiam unde sa ma uit mai intai, asa ca ramaneam in urma, faceam poze, iar pe urma alergam dupa ceilalti, cu camera in mana, gafaind, dar cu un amalgam de energie.

La sfarsitul zilei, am bajbait pe intuneric, prin noroi, in incercarea de a urca pe deal unde erau lemnele noastre, asezate frumos, cu o inaltime totala de vreo 3 metri. Focul - puternic si spectaculos. Ne-am uitat cu totii la el, cu ochii maaaari si am schimbat impresii. Tipic probabil.

Asadar, a fost fain. Am jucat mult trombon, prea mult trombon ( nu le puteai rezista picilor). S-au lipit de mine, s-au batut pe mainile mele, i-am udat de la balcon, m-au udat si ei, mi-au spus fie mama, fie "Gabita meaa", fie "Iubita meaa" ( stiu, kitchy, cheesy, iertati-i, au doar 8-9 ani ). Urmeaza tabara la mare. Cu oameni de varsta mea. Phew.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pate pe teatru

Scriu la persoana intai singular, uhhh, ahhhh, mi-am recapatat un strop de individualitate, asa ca o sa rup sirul postarilor abstracte, scrise in vreun moment de exces de zel sau ca tema la filosofie.Asadar, eu. Ultimul eveniment notabil recent a fost cu siguranta Festivalul National de Teatru "Jos Palaria" de la Bucuresti.Si nimic nu ar fi mai avut acelasi farmec daca nu am fi incurcat metroul de trei ori, daca nu am fi pierdut 40 de minute schimband metrouri, si desigur, repetitia de text din metrou la care a asistat un nene protejandu-si servieta la auzul tacanitilor alora cu geamantane vechi si roase in brate. "Anton Pavlovici e ocupat." "Cu ce?" "Moare." "Cum moare?" "Pai uite-asa, cum moare omul.Da capul pe spate, se lungeste, icneste o data scurt si moare.Unii spun ca ti-ar trosni si gatul, dar nu-i neaparat." ( expresia de pe fata ilustrului domn e de nedescris.) apoi apare eroic Jimmy "Caut Gara Nicol...

Tranzacţie eşuată

Aproape dintotdeauna,  pe -o strad ă cu viorele care creşteau din asfalt, trăia un omuleţ singuratic. Purta haine ponosite şi se -ndoia mereu de spate, la fiecare pas. Nu ştia să zâmbească şi nici nu puteai citi vreo altă emoţie pe chipul lui. Gesturile lui erau nespus de sărace. Se temea deseori să - şi ridice şi privirea din pământ. Astăzi, pare mai abătut ca niciodată. Ţine în mână, strâns, un card. Era cardul pe care, cu ani în urmă, îşi transferase sufletul. Se ducea la sufletomat, cu gând să mai scoată o bucată de suflet, care să - l facă uman pentru încă o clipă. Atunci când a hotărât să -l lase acolo, era convins că e moţiile sunt o prostie, că oricum n -are nevoie de ele şi că e suficient să poată retrage, din când în când, câte o bucată, din contul inimii sale. În schimbul tranzacţiei, îi era dat să trăiască mai mult. Aşadar, a semnat contractul cu banca de suflete. Banca aceasta de suflete era pretutindeni. Niciodată nu puteai şti de ce suflet dai atunci când ridici...