Gabriela Constantinescu

Imagineaza-ti ca in loc sa scoata zgomotele obisnuite, stomacul tau ar incepe sa cante atunci cand ti-e foame ( de preferat nu ca o soprana ) . Imagineaza-ti ca ai putea sari de pe un nor pe altul. Imagineaza-ti ca de-ai arunca suficient de sus o minge, s-ar sparge cerul. Imagineaza-ti ca ti-ar sta scris in frunte cum te simti. Imagineaza-ti ca degetul mare de la picior ar fi un portal catre o alta lume. Imagineaza-ti ca nu ar mai exista prejudecati. Ok, gata, nu mai bat campii.(Nu cred ca vreau sa-mi imaginez totusi cum as arata eu cu o bata in maini, in plin camp, izbind-o puternic de pamant. Ah, nu. Prea tarziu. Mi-am imaginat deja.Mi se citeste furia in ochi. Gura mea e stramba de atata patos.Restul imaginati-vi-l singuri:">.Puteti sa-mi puneti si sosete flausate ciclam dat fiind faptul ca imi displac rozul si culorile care deriva din el:">). Am avut parte de o zi tipic romaneasca.Aaaadica m-am plimbat in multe locuri si nu am rezolvat nimic.Apogeul l-am atins atunc...

Pe principiul "Hai sa ne legam la cap cand nu ne doare" ai mei parinti, alaturi de progenitura lor (adica eu.ma rog, biologic sunt doar a unuia din ei:">Guess whose:">) am plecat spre Brasov de unde comandaseram parchetul pentru camera mea intru a-i spunea domnisoarei director economic cu facultate ca cel pe care l-am comandat noi avea dungi fine si cel primit avea..avea..avea.. Noduri. Asa ca am pasit increzatori ca ni se va da ce ni se cuvine si stupoare, stupoare, stupoare.Astia din fabrica se hotarasera probabil ca dungile nu mai sunt trendy, asa ca matritele lor au creat un nou model cu acelasi cod, aceeasi culoare, aceleasi dimensiuni, dar cu modelul - "coaja de copac cu noduri care ii strica tot aspectul initial".Ne-am intors cu buza umflata, sangerand, spumegand, etc. Insa. Astia in Brasov au un magazin absolut genial plin de acuarele, margelute, elemente decorative, lacuri, creioane, mai pe scurt - un univers tipic mie.Nu ma mai dade...

In ultima perioada am suferit de un grav exces de zel.Am decorat, decupat, colorat cele mai inutile chestii pe fundal de Satriani, Metallica, U2 sau Vh1 classic. Ii pusesem gand rau pana si pick up ului (mi-e sila sa pun cratime, ah, uite, deja am pus una mai devreme, in timpul irosit scriind in paranteza puneam multe cratime, fas, inca mi-e sila, ah, iar am pus una, buhaha) si placilor de vinil pline de praf care zac undeva printr-una din nenumaratele piese de mobilier ale bunicii.Insa m-au impiedicat boxele pline de praf la care ma uitam cu jind fiindca pick up ul nu merge fara ele ( inca refuz sa pun cratima ) intrucat desi le puteam vedea, imi era imposibil sa si ajung la ele. Cei doi centimetri vizibili din ele imi spuneau ca trebuie sa fiu de-a dreptul inconstienta sa incerc sa gasesc o cale de a le aduce cu "picioarele" pe podea.Ah, macar de-ar fi avut picioare.Cu un strop de santaj emotional le-as fi convins sa se dea jos.Sau as fi chemat pompierii dupa ce, in prealab...

Mi se intampla adesea sa ma gandesc la lucruri care deja mi-au intrat in reflex/obisnuinta/sange sau pe care le cunosc inca de pe cand imi pot aminti cel mai vag de mine insami cum ar fi numele meu, strada pe care locuiesc s.a.m.d si sa mi se para straine. Ma trezesc pe drum spunandu-mi "Numele meu e Gabriela" de parca atunci mi-ar fi soptit asta vreun spiridus microscopic.Am rostit atat de des unele cuvinte.Si am facut asta fara sa ma gandesc.Iar atunci cand m-am gandit la ele, nu simteam ca-mi apartin. Mi-ar placea ca la sfarsitul fiecarei zile sa ma astepte in mijlocul camerei un trenulet de jucarie care sa se opreasca in diferite statii unde sa stea scrise ganduri pe care le-am avut in diferite momente ale zilei. Ganduri de care sa fi uitat. Mi-ar placea ca unele sentimente sa se materializeze in obiecte. ca pe masura ce merg, pasii mei sa se transforme in culori. ca fiecare zi in parte sa se transforme intr-un cuvant care sa...

Te-am intrebat intr-o zi caniculara daca vrei sa fii foaia mea de scris. Te-ai uitat la mine de parca as fi evadat recent din cabinetul vreunui psihiatru mai nebun decat mine. Totusi,ti-ai stapanit intrigarea si m-ai intrebat cu o privire compatimitoare de ce as vrea asta. Ti-am raspuns ca nu am probleme mintale. Ai negat ca ai crede asta. Apoi eu ti-am spus ca minti. Te-ai inrosit in obrajii anemici, mi-ai zambit candid si mi-ai spus ca te judec gresit. Ti-am spus ca esti orb. Mi-ai raspuns ca vezi bine. Ti-am spus ca esti surd. Mi-ai raspuns ca ma auzi. Ti-am spus ca intr-o zi, cerul se va lipi de pamant. Mi-ai spus ca am o imaginatie bogata. Ti-am spus ca maine te vei trezi chel. Mi-ai spus ca nu sunt coerenta. Ti-am spus ca sunt mult deasupra ta. Mi-ai spus ca ma compatimesti. Ti-am spus ca ai uitat de unde am plecat.Foaia de scris. Era o cerere in casatorie.

Uhhh, n-am mai scris de mult timp. :"> Despre azi, 13 august, nu pot sa spun decat ca a inceput promitator. Dupa ce m-am chinuit sa-mi dezlipesc pleoapele pe la vreo 8:16 AM intru a ma duce la pregatire si am luat un mic dejun mai rapid decat insasi Alina ( prietenii stiu de ce), am alergat dupa tramvai cu pletele fluturandu-mi in vant si geanta izbindu-se puternic de piciorul meu stang (daca ar fi putut vorbi, mi-ar fi sugerat sa fiu mai delicata.de fapt nu.m-ar fi trimis in mod direct si fara niciun fel de ezitare inapoi la origini.Hey, mom.).In tramvai, pe cand respirati a mea nu mai era pe-atat de accelerata primesc telefonul magic.Nu mai faceam prega.Situatia m-a amuzat, nicidecum enervat, asa ca am coborat din tram cu un zambet tamp pe fata si m-am dus sa il iau pe cel mergand in sens opus. Despre zilele ce au trecut. O sa mentionez doar cateva aspecte din tabara. Friptura arsa. Nenea care o facea ori adormea langa gratar, cu barbia sprijinita in mana-i delicata si cu bal...

Dupa o saptamana. Nu s-a schimbat nimic. Doar culoarea pielii (m-a ars soarele). Si viziunea asupra unor lucruri. Pentru necunoscatori, am fost in tabara cu fosta invatatoare si vreo 13 pusti de clasa a treia. De ce?Pentru ca mi-e draga si nu i-as putea spune vreodata "Nu". Si pentru ca mi-era dor de jocurile stupide. Ziua 1. Am ajuns in Simon, locul de cazare. Pe drum, imi venea sa arunc pisica doamnei din fata mea pe geam. De ce? Ei bine, doamna respectiva ( o sa o numesc "Cea-ce-vorbeste-inutil-si-eronat-in-mod-continuu - oh, ok, e prea lung, o sa-i spun doamna Lu) a vorbit doua ore despre cum ii taie unghiile pisicii, despre cum mananca pisica, cum isi depune excrementele in cabina de dus si cu ce produse le curata pe urma, despre cum o pupa in fund, IQ-ul pisicii, forma capului, grupa de sange, culoarea ochilor, greutatea (bine, bine, exagerez). Oricum, ideea e ca mi se perindau prin minte tot felul de ganduri sadice cu privire la doamna Lu. Buuuun. Pe...