In ultima perioada am suferit de un grav exces de zel.Am decorat, decupat, colorat cele mai inutile chestii pe fundal de Satriani, Metallica, U2 sau Vh1 classic. Ii pusesem gand rau pana si pick up ului (mi-e sila sa pun cratime, ah, uite, deja am pus una mai devreme, in timpul irosit scriind in paranteza puneam multe cratime, fas, inca mi-e sila, ah, iar am pus una, buhaha) si placilor de vinil pline de praf care zac undeva printr-una din nenumaratele piese de mobilier ale bunicii.Insa m-au impiedicat boxele pline de praf la care ma uitam cu jind fiindca pick up ul nu merge fara ele ( inca refuz sa pun cratima ) intrucat desi le puteam vedea, imi era imposibil sa si ajung la ele. Cei doi centimetri vizibili din ele imi spuneau ca trebuie sa fiu de-a dreptul inconstienta sa incerc sa gasesc o cale de a le aduce cu "picioarele" pe podea.Ah, macar de-ar fi avut picioare.Cu un strop de santaj emotional le-as fi convins sa se dea jos.Sau as fi chemat pompierii dupa ce, in prealabil, le-as fi deghizat in pisici.
Excesul meu de zel s-a manifestat si asupra puzzle ului ( as fi de-a dreptul previzibila sa scriu ceva despre vreo anume cratima, huh? ) pe care in cateva ore ( dar in zile diferite, altminteri ochii mei fugeau de unde le e locul, adica undeva in partea superioara a fetei mele si fir-ar, mi-ar fi lipsit ) l-am terminat partial. De ce partial? Pentru ca mi-a ramas o bucata de cer.Si cerul nu variaza prea mult in ceea ce priveste nuantele de albastru in cazul de fata, is doua, asa ca trebuie sa aplic metoda "Rabdare, in locul asta se pot potrivi 787683672676 de piese, oh, am pus una, mai am doar 787683672675 de piese".Bineinteles, exagerez, nu-i dracul atat de negru.Iar urmatorul puzzle va fi, va fi, va fiiiiii .. Gustav Klimt - The kiss. Stiu, si aici sunt previzibila. ( posed tablou, semn de carte, traista, jurnal si calendar cu Klimt )
Pe Vh1 tocmai a inceput Pride.Melodie da pa vremea cand Bono era tanar si pletos, care este.Pletos, non pletos, oricum ar fi, Bono ramane pentru mine o slabiciune din pricina vocii si a stilului sau personal.Pare exact genul ala de tip increzator, misterios, care se lasa descoperit treptat, aparent de nepatruns, iar lucru cert, are o voce geniala.
Am "descoperit" cu adevarat trupa prin a noua, cand un prieten, pe-atunci apropiat, mi-o recomanda vehement. Eu stiam doar melodiile cele mai cunoscute, care imi placeau destul de mult de altfel, insa abia in momentul in care am descarcat discografia a inceput adevarata "pasiune".S-a lasat cu ascultat excesiv uneori, dar am pastrat informatia pretioasa pentru mine, intru a nu-mi face prietenii sa-si doreasca sa-mi lipeasca buzele cu Picatura(in ideea ca as vorbi prea mult despre :">).Si cum anul trecut nu mi-am luat tricoul din Costinesti, am dat de un site de unde mi-am achizitionat unul avand imprimata o poza de pe vremea in care Bono era tanar si bun :"> .
Am "descoperit" cu adevarat trupa prin a noua, cand un prieten, pe-atunci apropiat, mi-o recomanda vehement. Eu stiam doar melodiile cele mai cunoscute, care imi placeau destul de mult de altfel, insa abia in momentul in care am descarcat discografia a inceput adevarata "pasiune".S-a lasat cu ascultat excesiv uneori, dar am pastrat informatia pretioasa pentru mine, intru a nu-mi face prietenii sa-si doreasca sa-mi lipeasca buzele cu Picatura(in ideea ca as vorbi prea mult despre :">).Si cum anul trecut nu mi-am luat tricoul din Costinesti, am dat de un site de unde mi-am achizitionat unul avand imprimata o poza de pe vremea in care Bono era tanar si bun :"> .
Acum parca am chef de Gary Moore. Si de Hendrix. Poate si un pic de Guns N' Roses.Un strop de Aerosmith.O picatura de Nightwish.Doua de AC/DC.Eternul Pink Floyd.Aaahhh, me duc:">. Winamp screaming my name.
Ha ha, pana o sa termini si al doilea puzzle, cred ca o sa-ti impuie capul Dan cu teoriile lui psihologice despre obsesiv-compulsivi..
RăspundețiȘtergere