Gabriela Constantinescu

Prin camera mea se perinda gratios o musca cat China care pare hotarata sa suga seva craniana din mine.E atat de instabila spatial, incat as arata de-a dreptul penibil in incercarea mea de a o urmari.Si, desigur, fiindca poseda doua aripioare estetice si transparente, poate ajunge la inaltimi la care corpului meu ii este mai mult decat imposibil sa ajunga.As putea insa sa o urmaresc cu aspiratorul, greutatea ei aproape neglijabila s-ar reda, cu toata delicatetea, maselor de aer.Dupa schimbarile dese de traiectorie, as putea banui ca nu e nici pe departe stapana pe sine.Poate a zacut intr-un pahar de vin pana ce posesorul, oripilat de viziune, a aruncat-o in vasul de toaleta si a trimis-o intr-o lume mai buna, pentru ea desigur.Nu, nu asa s-a intamplat.Spre binele meu.Problema cu mustele astea e ca se duc peste tot.Si de cele mai multe ori, acest tot reprezinta cele mai ascunse, scarboase, sau imputite locuri.Mama ei de musca mutanta.Imi recita o adevarata simfonie care ma face sa pierd...

In lumea asta, daca m-ai vedea intinsa pe o banca, cu parul ravasit si obrazul umed, ai zice ca sunt trista.Poate singura.Neajutorata. Intr-o alta, e firesc, e doar un semn ca vreau sa ploua.Nimeni nu ar intreba ce s-a intamplat.Fara priviri compatimitoare.Fara scenarii inventate pe moment. In lumea asta, daca as vorbi cu un copac, as parea cel putin instabila psihic. In cealalta, e o buna modalitate de spiritualizare. Daca mi-as vopsi parul in culorile curcubeului, as fi extravaganta si in cautare de atentie, reprezentant de seama al unei generatii razvratite si neintelese. Dincolo, mi-as regasi echilibrul. Iar daca in loc de urechi as avea degete, as fi mutant. De partea cealalta, cu totii sunt asa. Ne construim grafice ale normalitatii si ne lasam condusi de prejudecati.Sunt lucruri care trec drept firesti si ar putea foarte bine sa fie total distincte.Poate ca e pura intamplare ca suntem asa.Diferit nu implica ciudat sau rau. Si cate nu se pierd printre cuvinte. Ah, nu v-am spus?In...

E un punct rosu pe o foaie alba . E un punct rosu pe un glont alb. E un punct rosu pe o unghie alba . E un punct rosu pe o pereche de buze albe . E un punct rosu pe ochiul tau stang . E un punct rosu pe o perdea alba . Obsesie . Paranoia . Sistem nervos afectat . Pragmatism dus la extrem . Psihopat . Intr-o zi , punctul rosu s-a dus la medic . I s-a spus ca albul ii dauneaza . Ii strica vederea A fost trist . Iubea atat de mult albul sau vast . I s-a spus sa se mute pe negru . S-a intors suparat pe foaia lui alba si si-a luat ramas bun . Nu avea sa mai vada albul niciodata . Stiinta nu era de accord cu sentimentele sale . Pe foaia alba se distinge o usoara urma de rosu . E un punct rosu pe o foaie neagra.E un punct rosu pe un tavan negru.E un punct rosu pe un cer negru.E un punct rosu pe o masa neagra.E un punct rosu pe o strada neagra.E un punc rosu pe obrazul tau . Eu sunt alba ? Intr-o zi punctul rosu a murit de tristete . Pe negru se d...

Strainul: Neata papusa B-) Ea: Neata, stranger Strainul: People are strange when you’re a stranger Ea: No, they just need some time Strainul: You’re so right Ea: Do I know you? Strainul: I don’t know.Do you want to? Ea: I don’t know either.Do you want me to? Strainul: It depends.Do you like guys who play the guitar? Ea: Actually, I do Strainul: Can you tell me something about you? Ea: I tell, you something, you tell me something.Deal? Strainul: Deal. Ea: Imi plac nasturii. Si frunzele uscate. Camasile in carouri. Culorile.Sevaletul.Satriani. Lista poate continua. Strainul: Imi plac fetele visatoare…I’m a dreamer myself..ciudatenii: dimineata beau cafea ascultand U2. Ea: Eu ascult U2 in starile mele spirituale, Stranger. Sau cu geamul deschis, cand ploua. Strainul: Cred ca e tare placut..voi incerca si eu cand o sa ploua..ce iti trece acum prin minte? Ea: As manca un biscuite Strainul: cu un ceai cald si muzica in surdina? Ea: Lebada, event...

Happy, happy, joy, joy. Decoratiunile de Craciun au inceput sa apara. Verde si rosu intens, globuri colorate, lumini, beculete, brazi, hartie colorata, cutiute muzicale, filme tipice, imposibil de crezut, dar atat de faine. Se apropie vremea colindelor.Mi-am starnit entuziasmul privind la o vitrina.Din pacate, nu era cea a magazinului de jucarii din "Singur acasa 2".Oh, da, ca in fiecare an, ma pot uita a 768293767171 mia oara la filmul inca atat de amuzant.Desi imposibil, evident.Insa, e perioada in care credem in ireal si zambim la gandul ca s-ar putea intampla.Ah, de-ar exista mosul. Chiar azi mi-au zis ai mei ca nu primesc nimic daca nu-i scriu mosului.Hmmm, cred ca imi place ideea.Ca deh, doar ma copilaresc in perioada asta.Draga Mos Craciun stuff.Hihi Fir-ar, nici macar nu a inceput decembrie.

Nu mi-am propus sa scriu. Insa iata ca o fac. Fie un strumf malefic care locuieste sub tasta "j" a pus totala stapanire pe mana mea in incercarea de a a-si exprima in scris ingrijorarea in privinta faptului ca incepe sa devina claustrofob Fie sper sa gasesc ceva de zis pana ce termin cu fraza asta Ei bine, niciuna din variante. 1.Inca nu am scris nimic despre vreo claustrofobie 2.Inca nu am gasit ceva de zis Sa vorbesc despre sosetele mele preferate? Nu. Despre felul in care ma diseca din privire o distinsa doamna in autobuz pentru ca nu ma ridicam de pe scaun cu toate ca nu aveam unde? Nu. Ca fac multe lucruri inutile in ultimul timp? Nici. Despre faptul ca de cate ori plec de-acasa ma gandesc la traiectoria pe care o urmez, la ideea ca viteza mea variaza, asadar se poate vorbi despre acceleratie si ca ma aflu in repaus fata de punctul de plecare atunci cand astept sa vina tramvaiul? Nu, asta se intampla doar sambata inainte de pregatirea la fizica Ca as vrea sa pictez sau s...

Detest zilele de luni. Detest inutilitatea zilelor de luni. Detest faptul ca ieri era duminica. Detest sa-mi sune ceasul luni la 6 si un sfert. Detest sa ma ridic din pat luni. Destest tot ce e legat de luni. Dar pana marti ma obisnuiesc.