Gabriela Constantinescu

Strainul: Neata papusa B-) Ea: Neata, stranger Strainul: People are strange when you’re a stranger Ea: No, they just need some time Strainul: You’re so right Ea: Do I know you? Strainul: I don’t know.Do you want to? Ea: I don’t know either.Do you want me to? Strainul: It depends.Do you like guys who play the guitar? Ea: Actually, I do Strainul: Can you tell me something about you? Ea: I tell, you something, you tell me something.Deal? Strainul: Deal. Ea: Imi plac nasturii. Si frunzele uscate. Camasile in carouri. Culorile.Sevaletul.Satriani. Lista poate continua. Strainul: Imi plac fetele visatoare…I’m a dreamer myself..ciudatenii: dimineata beau cafea ascultand U2. Ea: Eu ascult U2 in starile mele spirituale, Stranger. Sau cu geamul deschis, cand ploua. Strainul: Cred ca e tare placut..voi incerca si eu cand o sa ploua..ce iti trece acum prin minte? Ea: As manca un biscuite Strainul: cu un ceai cald si muzica in surdina? Ea: Lebada, event...

Happy, happy, joy, joy. Decoratiunile de Craciun au inceput sa apara. Verde si rosu intens, globuri colorate, lumini, beculete, brazi, hartie colorata, cutiute muzicale, filme tipice, imposibil de crezut, dar atat de faine. Se apropie vremea colindelor.Mi-am starnit entuziasmul privind la o vitrina.Din pacate, nu era cea a magazinului de jucarii din "Singur acasa 2".Oh, da, ca in fiecare an, ma pot uita a 768293767171 mia oara la filmul inca atat de amuzant.Desi imposibil, evident.Insa, e perioada in care credem in ireal si zambim la gandul ca s-ar putea intampla.Ah, de-ar exista mosul. Chiar azi mi-au zis ai mei ca nu primesc nimic daca nu-i scriu mosului.Hmmm, cred ca imi place ideea.Ca deh, doar ma copilaresc in perioada asta.Draga Mos Craciun stuff.Hihi Fir-ar, nici macar nu a inceput decembrie.

Nu mi-am propus sa scriu. Insa iata ca o fac. Fie un strumf malefic care locuieste sub tasta "j" a pus totala stapanire pe mana mea in incercarea de a a-si exprima in scris ingrijorarea in privinta faptului ca incepe sa devina claustrofob Fie sper sa gasesc ceva de zis pana ce termin cu fraza asta Ei bine, niciuna din variante. 1.Inca nu am scris nimic despre vreo claustrofobie 2.Inca nu am gasit ceva de zis Sa vorbesc despre sosetele mele preferate? Nu. Despre felul in care ma diseca din privire o distinsa doamna in autobuz pentru ca nu ma ridicam de pe scaun cu toate ca nu aveam unde? Nu. Ca fac multe lucruri inutile in ultimul timp? Nici. Despre faptul ca de cate ori plec de-acasa ma gandesc la traiectoria pe care o urmez, la ideea ca viteza mea variaza, asadar se poate vorbi despre acceleratie si ca ma aflu in repaus fata de punctul de plecare atunci cand astept sa vina tramvaiul? Nu, asta se intampla doar sambata inainte de pregatirea la fizica Ca as vrea sa pictez sau s...

Detest zilele de luni. Detest inutilitatea zilelor de luni. Detest faptul ca ieri era duminica. Detest sa-mi sune ceasul luni la 6 si un sfert. Detest sa ma ridic din pat luni. Destest tot ce e legat de luni. Dar pana marti ma obisnuiesc.

Pe cand trupu-mi refuza cu indarjire sa se miste din pat, dat fiind ca eu si patura atinsesem un nou nivel de intimitate, am realizat ca am pierdut pe parcurs o indeletnicire foarte draga mie.Cand eram copil, ma inveleam cu o plapuma albastra, avand cearsaful decupat in forma de romb.Ala era locul meu preferat.Sa intru prin rombul ala si sa "explorez".Imi imaginam tot felul de forme, ma fataiam incontinuu si in final, rupeam frumusete de cearsaf. S-au dus cearsafurile decupate. Si plapuma cea albastra. Off topic, am facut atat de multa matematica in ultimul timp, incat cred ca foarte curand o sa privesc obiectele din jur asemenea lui Tom cand ii era foame si il vedea pe Jerry copan de pui.Numai ca eu o sa integrez/derivez tot ce-i in jur.O sa si injur altfel.Deriva-te-as. La naiba cu cearsafurile decupate.

Acum exact o saptamana aveam entuziasmul in ochi si-mi topaiau picioarele pentru ca urma sa ma duc la spectacol.Orele 19.Cu siguranta ca entuziasmul si topaiala nu-mi vor fi intelese atunci cand voi spune ca ma duceam la Tudor Gheorghe.Si asta pentru ca, din pacate, cel putin in randul multora din cei tineri, omul trece drept un artist fie necunoscut (in cel mai rau caz), fie care nu prezinta interes.Am mai intalnit si persoane care il ascociau cu ideea de muzica populara, ceea ce e complet eronat. Well, prima data cand am fost la un concert Tudor Gheorghe eram clasa a treia.Unchiul meu ne cumparare mie si bunicii bilet, iar eu nu aveam nici cea mai vaga idee despre cum o sa fie.Imi inchipuiam ca va sta permanent serios, va canta si nu va interactiona prea mult cu publicul.So wrong, my dear.Pe langa faptul ca vocea lui, acompaniata de orchestra simfonica suna fantastic, omul avea un umor extraordinar.Tin minte ca m-am amuzat teribil si ca am vrut sa repet experienta. Ei bine, anul asta...

Well, nu sunt tocmai genul de om ahtiat dupa concertele in aer liber, insa trebuie sa recunosc ca duminica nu am putut rezista.Aveam exact starea potrivita pentru a-i asculta pe Baniciu si pe Alifantis.Asa ca eram dispusa sa suport eventualele grupuri de cocalari, care evident, au existat nu numai la nivel ipotetic.Insa din fericire, nu au zabovit foarte mult timp in spatele meu huiduind sau incercand o ironie nu tocmai dintre cele mai reusite ("Vai, ce frumooos.Pfoaaaai" - probabil vena le cerea manele) Nu a lipsit nici batranul carand anevoios o geanta, duhnind a alcool, strecurandu-se cu talia-i de viespe prin multime pana in primul rand, batand din palme si jucand cu foc.Cameramanul il ignora complet, desi era clar ca omul avea ceva foarte important sa-i comunice, judecand dupa limbajul trupului sau, atat de expresiv.Si baietii de la sunet au fost foarte incantati de prezenta lui, ca noi toti de altfel, si uite de-aia s-a auzit mai bine la nenea Alifantis, ca doar i-au ur...