Gabriela Constantinescu

Dupa o saptamana. Nu s-a schimbat nimic. Doar culoarea pielii (m-a ars soarele). Si viziunea asupra unor lucruri. Pentru necunoscatori, am fost in tabara cu fosta invatatoare si vreo 13 pusti de clasa a treia. De ce?Pentru ca mi-e draga si nu i-as putea spune vreodata "Nu". Si pentru ca mi-era dor de jocurile stupide. Ziua 1. Am ajuns in Simon, locul de cazare. Pe drum, imi venea sa arunc pisica doamnei din fata mea pe geam. De ce? Ei bine, doamna respectiva ( o sa o numesc "Cea-ce-vorbeste-inutil-si-eronat-in-mod-continuu - oh, ok, e prea lung, o sa-i spun doamna Lu) a vorbit doua ore despre cum ii taie unghiile pisicii, despre cum mananca pisica, cum isi depune excrementele in cabina de dus si cu ce produse le curata pe urma, despre cum o pupa in fund, IQ-ul pisicii, forma capului, grupa de sange, culoarea ochilor, greutatea (bine, bine, exagerez). Oricum, ideea e ca mi se perindau prin minte tot felul de ganduri sadice cu privire la doamna Lu. Buuuun. Pe...

Azi am fiert in suc propriu. Din pricina caldurii. Eram aproape convinsa ca se puteau face oua ochiuri pe mine. Ca veni vorba, atunci cand eram mica nu puteam intelege de ce ouale ochiuri din desenele animate aveau galbenusurile "colorate", in vreme ce alea pe care le scotea bunica din tigaie erau complet albe. Asadar, mult timp nu am stiut ca secretul era uleiul. Atunci cand eram copil aveam doua categorii de lucruri suficient de vaste pentru a putea cuprinde absolut tot ce stiam: frumos si urat. Trebuia ca lucrurile frumoase sa aiba o calitate cruciala: sa-mi apartina. Tot in "frumos" intrau lucrurile pe care-mi facea placere sa le vad, aud, miros. Urate erau..numerele impare ( credeam ca numerele pare, in special cele terminate in 0 sunt frumoase ), mamele altor copii, desenele cu Tom si Jerry in care Tom mieuna in propriul O la inceputul genericului ( aveau alta animatie si nu erau la fel de amuzante ). Dezvoltam deci un subiectivism puternic inca de pe-at...

Am primit un Monopoly pe la 6 ani. Imi amintesc si acum faptul ca varul meu interpretase cu totul altfel regulile jocului si le urmam indeaproape intrucat nu stiam sa citesc. Asta ma duce cu gandul la manipulare si la faptul ca un copil poate fi convins de foarte multe idei eronate, pe care nu le poate verifica din pricina faptului ca pur si simplu "Nu stie". Apoi, va creste in umbra acestor convingeri induse de ceilalti, crezand ca sunt ale sale. Sunt destul de frustrata de ideea asta si sesizez momentele in care sunt influentabila, numai ca e intr-adevar al naibii de greu sa reusesc sa disting gandurile mele de ale celor din jur. Oh, si cand te gandesti ca tot ce voiam sa spun e ca am jucat Monopoly azi. Ah, and btw, Ada, multumesc pentru tarta cu visine facuta de mama ta care nu prea face prajituri ( sa mai incerce totusi :"> ) si pentru tricoul cel larg. Sa nu uit de apa pe care ti-am varsat-o pe covor. P.S. : Daca azi ar fi vorbit creioanele, ar fi spus ca ...

Uuuhh, prima postare. ( :"> ) Caut un monolog. Maine, la ora 11, in timp ce ma voi plange din pricina caldurii trebuie sa fie deja in memoria mea, macar aia de "scurta durata". Trist. Pentru ca nu gasesc niciunul care sa mi se para potrivit. Incerc sa-mi lucrez vocea pe text, dar cum perfectionismul imi curge prin vene, e destul de greu sa fiu si multumita. Mai am 13 ore, dintre care probabil jumatate voi dormi cu sau fara bale, dar cu siguranta cu mainile sub perna (imi pare rau pentru imagine.sau nu.) Azi am ajuns la o noua forma de comunicare cu mult prea iubitele creioane verzi cu mina 4B. Evident, una non verbala .Mi-am strans degetele in jurul fiecaruia dintre ele si am incercat sa hasurez cat mai bine cu putinta. Rezultatul a fost multumitor, insa verdictul mi-l va da proful miercuri. Yeeey, poate-mi mai da vreun musculos din Roma Antica la desenat :">. "Trebuie sa desenezi ceea ce este, nu ceea ce vezi." - in cazul corpurilor umane, o a...