Rămânerea

În orașul umbrelor
trecătorii se opresc
să-și afunde pasul
pe podea.
Fiecare pas
mai prelung
sau mai firav
rămâne un timp.
Iar măsura tristeții
celor ce pășesc
se măsoară
tocmai în durată.
Pasul trecătorului  abătut
rămâne vreme de o mângâiere
Pasul trecătorului depresiv
rămâne preț de o prăbușire în gol
Pasul trecătorului resemnat
rămâne doar cât spuma zilei
Pasul trecătorului fericit
nu rămâne niciodată.
Pentru că trecătorul fericit
zboară deasupra podelei.
Locuitorii orașului umbrelor
nu au văzut niciodată unul
pentru că ei supraviețuiesc
din a măsura adâncimea pașilor.
Dar la cât de mulți trecători se-adună
înghesuindu-se cu pași de tic și tac
printre obiecte cu linii certe
ai zice că printre ei
se află foști, trecuți, deunăzi
Zburători.