Treceți la conținutul principal

Ma Gabi, te Radu

Mi-e Radu.
Pe Radu mi l-a adus un mail despre "Imparatul mustelor"a lui Golding.
Si cateva randuri intr-o vara.

"Te-am vazut in capatul culoarului, negru, grabit. Am vrut sa strig. Dar m-a izbit farmecul lucrurilor neterminate. Cred ca mi-am uitat cuvintele de sfarsit in dansul ala. Sunt mica, dar mare si nu vreau sa termin ce-a ramas nespus[...]"

"Tu, Gabi, tu aveai ochii mei. Si acea stralucire ceroasa, autosuficienta. Cereai mai multa deschidere- mi-era teama sa nu faram oglinda. Boem, meditativ, de inima albastra, ma bucur himeric ca te-am intalnit!"

Mi-e Radu fiindca are ochi blanzi.
                              il mananca urechile cand e ciorba acra.
                              atunci cand e obosit, inainte sa deschida usa, se-nvarte-un pic
                              mi-a adus nuci
                              mimica fetei lui e mai greu de urmarit decat caderea-n gol a unei scame incolore
                              vorbeste aparte
                              mi-a spus ca piticii foarte mici pot face baie in arsura de tigara de pe mobila
                              ii plac alaturarile bizare de cuvinte
                              are pijamale albastre-n carouri si nu poate sincroniza pantalonii cu bluza
                              maidanezii bucuresteni nu-l simpatizeaza
                              ii place negresa, dar nu-i plac prajiturile
                              a desprins eticheta de pe-un borcan de dulceata si-a scris pe el "Dulceata"
                              nu se omoara cu ceaiul, dar si-ar pierde simtirea intr-o ceainarie
                              danseaza-n felu-i liber
                               ii e drag de pisicopac
                               ii place firescul
                               "Omul cu valize" a lui Ionesco i s-a parut " o creatie incredibila alcatuita din   crampeie                                 verosimile"
                              i-a placut mai mult "Un veac de singuratate" decat "Dragostea in vremea holerei"
                              mi-a cantat
                              ii plac filmele rusesti
                              colectioneaza sosete
                              ii intarzie mereu trenul
                              il fascineaza impresionistii
                              am zabovit mult in fata covrigariei sa ne hotaram ce vrem
                              are povesti cu bunici
                              eram in stanga lui cand am vazut cea mai faina piesa de teatru  de pana acum
                              eram in stanga lui cand am fost prima data la opera
                              si tot in stanga lui eram cand ne recitam incet versuri de Nichita inainte sa-nceapa primul                               nostru spectacol de pantomima
                              in asteptarea primului metrou, am adormit in bratele-i si-am vorbit in somn
                              eu am un Visniec, el are un Visniec.
                              mi-a scris 22 de scrisori in 22 de zile
                              am hranit impreuna porumbeii din centrul Timisoarei, pe mana lui se asezau doar                                           porumbite duioase si candide, iar pe-a mea masculi bataiosi
                              m-a dus in Scart, loc devenit preferat
                              

                             
                              sunt  Gabi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pate pe teatru

Scriu la persoana intai singular, uhhh, ahhhh, mi-am recapatat un strop de individualitate, asa ca o sa rup sirul postarilor abstracte, scrise in vreun moment de exces de zel sau ca tema la filosofie.Asadar, eu. Ultimul eveniment notabil recent a fost cu siguranta Festivalul National de Teatru "Jos Palaria" de la Bucuresti.Si nimic nu ar fi mai avut acelasi farmec daca nu am fi incurcat metroul de trei ori, daca nu am fi pierdut 40 de minute schimband metrouri, si desigur, repetitia de text din metrou la care a asistat un nene protejandu-si servieta la auzul tacanitilor alora cu geamantane vechi si roase in brate. "Anton Pavlovici e ocupat." "Cu ce?" "Moare." "Cum moare?" "Pai uite-asa, cum moare omul.Da capul pe spate, se lungeste, icneste o data scurt si moare.Unii spun ca ti-ar trosni si gatul, dar nu-i neaparat." ( expresia de pe fata ilustrului domn e de nedescris.) apoi apare eroic Jimmy "Caut Gara Nicol...

Tranzacţie eşuată

Aproape dintotdeauna,  pe -o strad ă cu viorele care creşteau din asfalt, trăia un omuleţ singuratic. Purta haine ponosite şi se -ndoia mereu de spate, la fiecare pas. Nu ştia să zâmbească şi nici nu puteai citi vreo altă emoţie pe chipul lui. Gesturile lui erau nespus de sărace. Se temea deseori să - şi ridice şi privirea din pământ. Astăzi, pare mai abătut ca niciodată. Ţine în mână, strâns, un card. Era cardul pe care, cu ani în urmă, îşi transferase sufletul. Se ducea la sufletomat, cu gând să mai scoată o bucată de suflet, care să - l facă uman pentru încă o clipă. Atunci când a hotărât să -l lase acolo, era convins că e moţiile sunt o prostie, că oricum n -are nevoie de ele şi că e suficient să poată retrage, din când în când, câte o bucată, din contul inimii sale. În schimbul tranzacţiei, îi era dat să trăiască mai mult. Aşadar, a semnat contractul cu banca de suflete. Banca aceasta de suflete era pretutindeni. Niciodată nu puteai şti de ce suflet dai atunci când ridici...