Gabriela Constantinescu

Well , devin din ce in ce mai plictisitoare .Simt. Nici nu am cum sa fiu altfel la cum decurg zilele de scoala .Rutina totala.Acum, si-au facut loc in program si pregatirile.Cah.O sa revin la forma initiala . Dupa vreun an.Baz

Vreau sa fiu ploaie. Pielea sa-ti patrund. Un suras. Sa-ti zidesc chipul. Bucurie. Sa-ti inund fiinta. O usa. Sa-ti deschid gandul. Si noaptea. Sa iti domin somnul. Sau uitare. Sa te fac amnezic. Poate eu insami. Acum ma lasi sa intru?

Nu pot vorbi. Gura mi-a fost stearsa De un pictor schizofrenic. Nu pot privi. Ochii mi-au fost stersi De un bibliotecar nefericit. Nu pot atinge. Degetele mi-au fost sterse De un trecator flamand. Nu ma pot hrani. Nu pot nimic. Nu sunt. Ia creionul. Deseneaza-ma. Si-am sa fiu.

Well, ascult Nat King Cole si ma gandesc.La ultimele zile, care pe de o parte m-au frustrat din pricina inceputului scolii si o data cu momentul asta, al constientizarii faptului ca asta e ultimul an de liceu, ca va fi greu si ca la sfarsit voi fi probabil destul de nostalgica.Pe de alta parte insa, m-au implinit sentimental.A fost nevoie de un moment critic si o discutie lunga. Lebada.Tiramisu si ciocolata calda.Muzica faina si lumina slaba.Ah.Gesturi spontane datatoare de fluturi in stomac si zambet necontrolabil.Reciprocitate. Zilele trecute ma gandeam cum ar fi ca toata lumea, incluzand oamenii de afaceri si cei a caror slujba presupune o tinuta eleganta blah, blah, sa fie dezbracata.Tipele din supermarket care lucreaza la casa.Tipele care incaseaza facturi.Oamenii care merg pe strada.Vanzatorii de covrigi.Cei care merg pe role.Soferii.Directorii.Well, practic, desi suntem unici din punct de vedere genetic, toti avem aceleasi "componente".De unde pudoarea si prejudecatile...

Piciorul meu stang pe podea. Piciorul meu drept pe podea. Pasii alterneaza. Mana dreapta se apropie. De maner. Se deschide usa. Te gasesc. Cu un umeras infipt in piele. Ochii tai se lipesc. De ai mei. Desi oarba. Nu. Nu vreau sa ma imbrac cu tine.

Well, eu si B. ne-am urcat azi in personalul cu destinatia Bucuresti de la 10:03. Inarmati cu biscuiti, fursecuri si carti, incercam sa ignoram bancheta pe care stateam.Se misca de fiecare data cand trenul se oprea in statie.Cum era personal, ni s-a intamplat de mai multe ori.Mirosul de urina nu a putut lipsi, prin urmare calatoria nu era tocmai una confortabila sau placuta pentru simtul olfactiv. Ajunsi in Bucuresti, ne-am indreptat catre metrou.Pentru mine era de altfel prima calatorie cu metroul asa ca aveam ochii maaaari, dadeam din maini si ii spuneam lui B. ca are onoarea sa fie cu mine intr-un moment atat de important(Vrajeala).Dar evident, indubitabil, daaaahhhhh, l-am luat pe cel mergand in directia opusa.Well, noroc ca si-a dat B. seama pe cand se uita la harta, asa ca am coborat si, de data asta, am luat metroul care trebuia.Coboram noi la Universitate si ne indreptam vertiginos, tumultos si cu multa siguranta in picioare ( pe dracu', niciunul nu stia pe unde s-o ia) cat...

Ultimele doua zile au fost un adevarat succes din punct de vedere al creativitatii, iar redecorarea camerei mele s-a finalizat peste asteptari.Eu si Alina, "powerpuff girls save the walls and make them look happier", am reusit din nou ( anul trecut a fost camera ei ).Fara ajutorul ei, probabil ca as fi mai pictat la peretele ala in timp ce invatam pentru bac(oh, nu). Well, pe langa faptul ca am retusat la defecte de mi-a iesit pe nas, am si facut o gramada de tampenii, gen : mi-a soptit mie un strumf malefic sa misc scara pe care uitasem ca se afla o galetusa plina cu lavabil care a sfarsit pe Alina, parchet si peretele impecabil de alb, acum spoit cu mult beige.Asadar, eu am curatat parchetul, iar Alina a manuit pensula in timp ce eu injuram in sinea mea de mama focului.Evident, am rasturnat si un borcan cu negru, dar din fercire era destul de departe de perete.Negru mai lipsea.Pe-ala nu-l scoteam nici cu slujbe de pe peretele alb. Evident, la un moment dat m-am moscolit pe ...