Colivie

Îmi spui că ești liber,

că ai aripi,

că vrei să stai cu fruntea-n nori.

Îmi spui că n-ai putea opri o clipă,

că stai pe timpul tău

și timpul nu-i făcut din carne,

nu poți să-l vezi îmbătrânind.

Îmi spui să nu te țin de aripă,

că ți-e frică

să nu care cumva să fiu

o colivie.

Îmi spui să tac,

cuvintele nu ajung oricum

până la tine.

Îmi spui să dorm,

dar nici în vis

nu te cuprind.

Dar ce-o să faci,

te-ntreb,

când o să vezi

că fuga și frica

îți sunt, mai presus de toate,

colivie?