Una dintre cele mai valoroase lecții pe care mi le-am luat de la cursul de teatru a fost faptul că, în contextul de acolo, lucrurile pe care le trăiești în interior capătă valoare de-abia în momentul în care le scoți în exterior și te lași văzut. În clipa în care spui cu adevărat ceva despre tine, despre cine ești, despre ce crezi, despre ce simți, cel care te privește înțelege și se emoționează.
"Vreau să fiu vulnerabilă", spun eu.
Am o minte foarte parșivă, însă. Ea știe și înțelege tot. Concret, ce fac de fapt e că rămân într-un alint pasiv "Știu, știu, știu că nu mă las văzută, dar ce să fac, sunt blocată."
Ce comod, nu? "Vreau să fiu vulnerabilă" e o minciună. Motivul e simplu. Nu sunt dispusă să fac nimic, cu adevărat.
Când mi-am dat seama de asta, m-am luat la o discuție sinceră și m-am întrebat care sunt beneficiile care mă țin în punctul ăsta. Răspunsul a venit imediat: "Fără durere".
Zilele trecute citeam un articol despre un popor care crede că este important să dedici un moment în fiecare zi în care să te gândești la propria moarte. Ei cred că suferința face parte din viață și că e important ca, atunci când ți se întâmplă, să o trăiești. Culmea, statistic vorbind, sunt și printre cei mai fericiți oameni.
Eu am auzit deseori lucruri precum "Nu mai plânge, îți face rău", "Ai grijă, să nu te îndrăgostești, că o să suferi.", "Nu vreau să te văd tristă, fii puternică".
Puterea stă în vulnerabilitate. Puterea stă în a accepta că durerea face parte din a fi viu. Puterea stă în a trăi ceea ce simți, așa cum simți.
Puterea stă în a-ți asuma costurile emoționale care vin o dată cu fiecare decizie.
Am auzit oameni în jurul meu spunând:
"Nu sunt fericit cu ceea ce fac acum, vreau altceva."
"Aș vrea să fac mai multe lucruri pentru mine."
"Vreau să călătoresc mai mult."
"Vreau să ies din starea asta."
Întrebarea e: Ce ești dispus să faci pentru ceea ce vrei?
Eu "știu, știu, știu" că am o droaie de sentimente pe care le blochez. Motivul, același: "Fără durere". Azi, însă, am fost dispusă să mă coste. Am stat ochi în ochi cu mine, în oglindă. Am plâns și-am recunoscut ce simțeam. Am luat telefonul în mână și am împărtășit ce mi se întâmpla. M-am lăsat văzută.
Culmea e că n-a durut. De-ndată ce am spus "Da" emoțiilor mele, am simțit că pot să le las să mă transforme, să le dau drumul și să aleg conștient în ce fel o să mă folosesc de ele.
Uneori, stăm la job-uri care nu ne aduc împlinire, pentru că nu suntem dispuși să renunțăm la confortul venitului lunar și să ne asumăm riscul de-a nu ști ce-are să aducă ziua de mâine. Alteori, stăm în relații în care nu suntem fericiți pentru că ne temem că s-ar putea să nu ne mai iubească altcineva. Alteori, trăim viața pe care și-o doresc cei dragi pentru noi, pentru că ne e frică de faptul că s-ar putea să pierdem iubirea lor dacă ne urmăm propria cale. Alegem să apelăm la mecanisme nesănătoase pentru că am învățat, la un moment dat, că așa primim atenție și nu suntem dispuși să ne uităm cu sinceritate la ce ni se întâmplă de fapt.
Ca să fiu vulnerabilă, e nevoie să renunț la beneficii, să fiu dispusă să plătesc prețul. Cât costă?
Comentarii
Trimiteți un comentariu