Mana ta in parul meu

Lebada e cel mai fain colt de Ploiesti.
Mana ta in parul meu.
E locul in care "Demonii" de Dostoievski aduna praf pe o etajera.
Mana ta in parul meu.
Urme de acuarele galbene si verzi se scurg pe paharele mereu pline de flori uscate.
Mana ta in parul meu.
Un tablou cu lebede, usor stramb, se sprijina de-un cui.
Mana ta in parul meu.
Un cufar vechi, pictat si el, poarta un dialog mut cu poza lui Eminescu de pe coperta cartii.
Mana ta in parul meu.
Peretii poarta si ei o nota personala autentica.
Mana ta in parul meu.
Iar muzica.
Mana ta in parul meu.
In perfecta armonie cu ceaiul din ibric.
Mana mea in parul tau.
E locul in care cartile parca ti se lipsesc de mana.Totul e facut in casa, de la prajituri pana la sucuri, frulate si alte minuni.Obiecte vechi si atmosfera de timp prafuit.Si un om cu-o chitara.Atat de intim.
Mana ta a trecut usor prin parul meu.
M-as muta in Lebada.
In trecerea ei, mi-a atins umarul care a procesat chimic informatia si a tresarit usor.
M-as muta in Lebada.
Cu o miscare aproape teatrala, mana ta s-a asezat pe ibricul meu de ceai care canta simfonia surasului si mirosea a cald.
M-as muta in Lebada.
Mi-ai turnat, incet, ceaiul in ceasca.
M-as muta in Lebada.
L-am urmarit cum se scurgea, in ritm de fericire.
Te-as muta in Lebada.
Mana ta a revenit in parul meu.Zambeai ciudat.Zambeai a fericire.Mi-ai omorat biscuitele intr-o secunda mai scurta.Am devenit complice.De ce trimiti linii drepte catre mine, privindu-ma?Coloreaza-le.Muta-ti privirea.Cat rosu aprins.
Ti-am cantat in Lebada.
Tie.
Pe tine.