Fii-nță

Ea: Cine ești?
El: Așteaptă. O să-ți spun.
Ea: De ce ai venit?
El: Vreau să îți văd sufletul.
Ea: Ce trebuie să fac?
El: Nimic, firește. Doar fii.

El o privește simplu.
Ea se uită la el, fără să îl vadă.
El începe să îi atingă mâinile.
Ea nimic.
O prinde de mijloc și-o trage-nspre el, de parcă n-ar mai răbda spațiul dintre ei nici măcar pentru o clipă.
Ea nimic.
Începe să îi sărute fruntea.
Ea nimic.
Îi sărută apoi buzele.
Ea nimic.
O privește de parcă ar străbate-o din creștet până-n tălpi.
Ea nimic.
O mângâie atât de tandru încât ai putea crede că degetele lui au înțeles ce înseamnă zborul.
Ea se schimonosește și își strânge fața.

El: De ce nu mă lași?
Ea: Să ce?
El: Să ajung la tine.
Ea: Pentru că ar durea.
El: Ce simți să faci acum?
Ea: Să fug de tine.
El: Ce te oprește?
Ea: Nu știu.
El: Privește-mă.
Ea: Nu vreau.
El: De ce?
Ea: Pentru că o să vezi.
El: Ce o să văd?
Ea: Cât de fragilă sunt de fapt.
El: Vreau să mă apropii de tine.
Ea: Mi-e frică să te las.
El: De ce?
Ea: Pentru că s-ar putea să vreau să rămâi.
El: Și dacă aș rămâne?
Ea: N-aș ști cum să fiu cu tine.
El: Ce e de știut în asta?
Ea: Te rog, pleacă.
El: Ești sigură că asta vrei?
Ea: Da.
El: Sunt o intenție. Acum o lună ți-ai dorit să fii iubită.