Anul trecut, intr-o zi torida, similara celei de azi, sedeam lenesa in fata laptopului. Cand? Ce sa vezi? Deschid un mail care ne indemna sa descoperim "comoara", folosindu-se de mult-persuasivul-hai-cu-noi "tu esti cheia". Deja aveam ochii mari si ma simteam metalica si ruginita. Insa, ca la 20 de ani, fara griji si fara.... am inghitit in sec. Minunea a picat insa subit, lovindu-ma in crestet si-am dat fuga sa ma inscriu, spontan si irevocabil. Avea sa fie cea mai faina experienta de studentie pentru mine, Scoala de Vara Cognosis, pe-atunci la Brasov. A-nsemnat oameni dragi, nopti nedormite si dezvoltare personala simtita pana-n adancul zambetului. Asa de mult mi-a placut incat m-am decis ca vreau ( a se citi vreeeaaaau ) ca la editia viitoare sa fiu organizator. Asa ca iata-ma. Si pentru ca m-am ales c-un om drag, m-am gandit sa-i iau un "interviu", ca tare-am vrea sa putem da prin cuvinte ce-ti poate oferi o astfel de experienta. Informatii punctuale, despre editia curenta si orice alte detalii, gasiti pe www.sdv.cognosis.ro, insa eu am vrut sa patrund un pic in culisele SDV. Iata ce-am aflat de la "jos-semnatul" Radu Gosa:
1.
Cum ai descrie atmosfera SDV?
Hmm....as putea incepe cu clasicul “pe vremea
mea”, pentru ca am prins si editia a 3-a care-a iesit fantastic... Sau, in era
mea – c-am adunat deja 2 SDV-uri si-un SDI, adunarile erau fantastice.
Dar pentru ca voi vorbi pentru contemporaneitate, in cateva cuvinte, ne luam una bucata grup
unit – chitaristi sau purtatori de voce – si ne mutam cu emotii, congnitii,
atitudini, dorinte si tot bagajul din workshop incarcat si inalt, invadatori si
salbatic-nomazi in vreun pub, quest-fantoma sau club de oameni normali. Nu
stiu...parca atomosfera era de-a gata si parca ea era cea care ne inaripa si ne
apropia, nu invers. Pentru ca – hai sa-ti zic un secret – cel mai fain era
la-nceput, cand nu ne cunoasteam. In acele prime schimbari de idei si impresii.
Dar si anul acesta – de sunt bine primit, nu voi face-un simplu act de
prezenta. Mi-e dor de unii oameni...regasiri, revederi...au si astea farmec
aparte.
2. Spune-mi cea mai faina amintire a ta de la
SDV
Cea mai
faina amintire.... pot sa dau nume!? Ultima seara, de acum 3 ani, de la editia
de la Cluj, unde fusesem participant si organizator.... Am gasit noi
penibilitatea-penibilului, sa venim imbracati cat mai in disguise.....eu eram
verde cap-picioare si lipit de perete intr-un sarut ucigas. Faza de film, drama
taxiului....Nici nu stiam ca tipa-i participanta si ca...mai departe, scrie-n
carte...In cartea amintirilor postSDV, ar trebui. Oricum, acele seri erau
impodobite de darnicul “orice se poate intampla” si-asta e-un cadru specific al
SDV-ului in general. Asa ca...luati aminte! Imi amintesc si de excursia de
atunci pe cheile Turzii, si de Adventure Park-ul de la Brasov, de quest-ul
banatean tare fain....dar ai zis una, ma limitez...
3. Ce a insemnat pentru tine participarea la SDV?
Pe
plan personal, multe. Profesional, cateva, convertite in personal. Bine, daca
stai sa analizezi si nu ataci neuroni fragili in locatii nocturne, vei lua mai
putin personal si vei ramane mai bogat profesional. Tu alegi...Pai sa vedem...
In linii mari, revitalizare prin oameni, terapii, atmosfera, un Eu expansiv si
mai exploziv... Cunoastere -intercunoastere.....Intrebari, reflexii....Si e
circular, pentru ca n-aveai prea mult timp sa-ti revii...Te-astepta
maine-zi-ul. Asta a insemnat atunci si-am ramas cu ceva din toate-acestea, dupa
fiecare editie. SDV-ul se viseaza, dupa. Altfel, ceva s-a pierdut. N-ai fost
unde trebuie.
4. Care-ar fi cea mai tampita chestie pe care
ai facut-o?
Sunt
doua....pot sa le zic pe amandoua?! Da!? Bine... Prima ar incepe cu am baut mult,
a doua cu am baut si mai mult...:))) Prima vine de la Cluj....bausem
mult...mult si bine si ups!..Cred ca
n-ar fi trebuit sa imi depasesc conditia de Casanova Gheorghe... Mai bine a
doua- Brasov.....provocari acceptate prea usor la tampitelul “Adevar sau
provocare”, sau...imi amintesc proba cu franghia din haine in care-am ajuns...
de sex-appeal-ul chilotilor!... Deci sunt mai multe, niciuna cu adevarat
regretabila
5. Vreo amintire grotesca sau mai putin "estetica" ai?
Pai...poate fi cea cu franghia de haine,
sau daca nu-ti pare...inchipuie-ti - eu, Vali si Adina....la Cluj...intr-o
etapa de quest luptandu-ne cu fetele-trotuarului pentru locul de acostat
taximetristi, cu scopul de a da prilejul fetelor noastre participante sa-i
intrebe fuga-repejor, pe respectivii domni repsectabili (taximetristii) ce
zodie-s... Asta numesc eu grotesc!
6. Workshop-ul
preferat? Argumenteaza, te rog
Vad ca
trecem la lucruri serioase. Asa, sa devin sobru... Mi-a placut tare mult cel de la Brasov. Cel
de psihodrama.... Modalitatea de
integrare a tehnicilor, abordarea, felul de a conlucra cu noi, al doamnei
Patrascu. Nu neaparat mi s-a potrivit, dar mi-a prins tare bine, ca beneficiu
secundar. Si oamenii...tu, in special; si colegii nostri de psihodrama – oameni
faini – in general. Si cum amintesc eu de fiecare data : fara sa stie,
organizatorii ne-au facut un bine insemnat, stabilind cu terapeutul sa
strabatem Brasovul pana la cabinet. Era o parte auxiliara, de inchegare a grupului, de care m-am bucurat
real si nonformal.
7. Formator
preferat? De ce?
Mi-au
placut aproape toti (si am avut 3 workshop-uri la Cluj- Pisi stie :) , unul la
Bv si unul la SDI-ul de la Timisoara). Il voi alege pe cel de la noi (Timisoara).
O persona calda, binevoitoare, umana, plina de spirit si dispusa la cel mai
profund dialog este alegerea. Este vorba de Daniel Ciucur.
8. Ce locatie ti s-a parut potrivita sau te-a incantat din
editiile la care ai participat?
In
primul rand, ma bucur nespus (si totusi declarat), ca nu ati ales Constanta.
Periferica, cu miros de scoici si clubin’....mai ca nu mai semana a terapie si
dezvoltare personala!. Asa....am trei variante si cu siguranta in glas si
pieptul plin, aleg Clujul. Si-mi pare tare rau ca n-am avut prilejul sa ma
“sibiesc” putin...
9. O persoana draga!? Prima care-ti vine-n
minte...repede!
Mda....Vali!
Covaciu Vali!... Cu el am strabatut drumul dus-intors la editia de la Cluj. Dincolo
de echipa de organizatori, eu cu Vali eram o miniechipa-n distractie, voie-buna
si atmosfera. Ne-am iubit participantii. Cu grija :))))
10. Daca mai e ceva din culisele SDV ce ai
transmite viitorilor participanti...
Acolo unde placile tectonice ale scolii si vacantei se intalnesc, se
incaleca si...se intrepatrund, acolo se naste SDV-ul. De-aia va sa devina cutremurator...Fiti vulcanici!
Si...sper
sa ne vedem la SDV 2012, in Maramu’ iures...
Asadar, daca vreti propria poveste SDV-ista, dati fuga si va-nscrieti, ne vedem la Baia Mare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu