Am revenit.
Ideea de timp liber si pretioase momente in care sa contemplez nestingherita vinilurile de pe perete imi zburda ghidus prin minte si incearca din rasputeri sa-si sape drumul pana la stadiul de constientizare.Iar cuvintele cauta cuie.Vor sa ramana pe termen lung in mine."Sunt studenta"
Iar concertul de aseara a venit ca o indelung asteptata rasplata, care m-a propulsat inapoi in mine, m-a ancorat in momentul acela care m-a legat emotional, candva, pe cand eram un dop cu ochii mari si ma incaltam cu fesu', ca sa citez din clasici, de trupa The Cranberries.Vocea pentru care inca nu am gasit un adjectiv indeajuns de graitor pentru ceea ce-mi simt urechile a cantat timp de 90 de minute cele mai cunoscute melodii ale trupei.Desigur, punctul culminant a venit o data cu Zombie, moment in care publicul s-a dezlantuit, iar parul meu voia cu indarjire sa se miste o data cu sunetul.Sprijinita de gard, cu picioarele miscandu-se involuntar, mainile sus si buzele aruncand in aer cuvinte, nu-mi venea sa cred ca ascult live "Dreams", "Promises" sau "Salvation".Am salivat tot concertul la colierul lui Dolores, pe care, la final, i l-a daruit unei micute care a pus presiune pe umerii tatalui tot concertul.Uf, da, am invidiat-o.Pata de culoare a venit de la prestatia ei scenica.Se misca genial.Iar sunetul a fost impecabil, ca sa nu mai spun cat era de fain setul de tobe.Ahhhh, si jocul de lumiiiini, in perfecta concordanta cu ceea ce se intampla pe scena.Inca sunt in transa.
Revin la Winamp-ul meu care nu conteneste sa redea urechilor discografia.
In sfarsit, vacanta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu