Treceți la conținutul principal

Dream on, Dream on, Dream until your dream comes true


Vineri, 18 iunie, Zone Arena, 30.000 de oameni, eu, 1,64, altii, aproape 2, manca-i-ar puricii, lua-i-ar galca, ciocni-s-ar de-un plop, cadea-le-ar urechile.Daaaar uhhh, uhhh, uhhhhh, Steven Tyler la vreo 7 metri de mine si eu stand pe varfuri aproape doua ore in incercarea de a-i vedea transpiratia de pe fata, ridurile de pe gat, pletele, tatuajele, unghiile.Dar a meritaaaaat.Durerea de picioare, sictireala, setea, au disparut instant cand a aparut pe scena Tyler cu trenciul lui cel roz, cu paiete sclipitoare, palarie cu imprimeu de leopard si esarfe legate de microfon, pe care l-a invartit de parca greutatea lui ar fi fost comparabila cu cea a unui nasture.Nici nu s-a terminat bine "Love in an elevator", ca l-a si lins pe fata pe Joe "fuckin' " Perry.

Acapella pe "What it takes" 8->
A cantat la muzicuta
S-a tavalit pe scena cantand la muzicuta
Pe care apoi a aruncat-o in public ( Lucky someone)
Au cantat tooot ce mi-as fi dorit
Inainte de bis, tropaiam cu totii din picioare (eaaaaarthquake) si tipam
Am ragusit
M-au ridicat fetele pe sus si eram ataaaat de aproape
Am dansat, dat din cap, cantat
Demential
Gesturile lui Tyler au completat perfect atmosfera, cu nu prea multa putere de concretizare in cuvinte, nu am sa incerc.
Da, are gura enorma
Dar canta ataaaat de bine
M-am surprins in diferite momente stand cu gura cascata
Dude, are 62 de ani si e mai energic decat un tanar de 20
E ataaat de buuuun
Desigur, nici Perry nu s-a dezmintit.Super solo.Si chitara la spate.
Genial.Genial.Genial.

You turn it on- then you're gone, yeah you drive me crazy craaaazy

Daca tot nu am cum sa-i aduc inapoi, sper sa mai ascult "Crazy" undeva in Whitehorse, cu eterna bere-n mana

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pate pe teatru

Scriu la persoana intai singular, uhhh, ahhhh, mi-am recapatat un strop de individualitate, asa ca o sa rup sirul postarilor abstracte, scrise in vreun moment de exces de zel sau ca tema la filosofie.Asadar, eu. Ultimul eveniment notabil recent a fost cu siguranta Festivalul National de Teatru "Jos Palaria" de la Bucuresti.Si nimic nu ar fi mai avut acelasi farmec daca nu am fi incurcat metroul de trei ori, daca nu am fi pierdut 40 de minute schimband metrouri, si desigur, repetitia de text din metrou la care a asistat un nene protejandu-si servieta la auzul tacanitilor alora cu geamantane vechi si roase in brate. "Anton Pavlovici e ocupat." "Cu ce?" "Moare." "Cum moare?" "Pai uite-asa, cum moare omul.Da capul pe spate, se lungeste, icneste o data scurt si moare.Unii spun ca ti-ar trosni si gatul, dar nu-i neaparat." ( expresia de pe fata ilustrului domn e de nedescris.) apoi apare eroic Jimmy "Caut Gara Nicol...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Tranzacţie eşuată

Aproape dintotdeauna,  pe -o strad ă cu viorele care creşteau din asfalt, trăia un omuleţ singuratic. Purta haine ponosite şi se -ndoia mereu de spate, la fiecare pas. Nu ştia să zâmbească şi nici nu puteai citi vreo altă emoţie pe chipul lui. Gesturile lui erau nespus de sărace. Se temea deseori să - şi ridice şi privirea din pământ. Astăzi, pare mai abătut ca niciodată. Ţine în mână, strâns, un card. Era cardul pe care, cu ani în urmă, îşi transferase sufletul. Se ducea la sufletomat, cu gând să mai scoată o bucată de suflet, care să - l facă uman pentru încă o clipă. Atunci când a hotărât să -l lase acolo, era convins că e moţiile sunt o prostie, că oricum n -are nevoie de ele şi că e suficient să poată retrage, din când în când, câte o bucată, din contul inimii sale. În schimbul tranzacţiei, îi era dat să trăiască mai mult. Aşadar, a semnat contractul cu banca de suflete. Banca aceasta de suflete era pretutindeni. Niciodată nu puteai şti de ce suflet dai atunci când ridici...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe