Treceți la conținutul principal

Sau..

Suntem doua flori intr-un pahar cu vin alb.Cozile noastre se ating intr-un singur punct.Impartim acelasi pahar.Umblam dupa soare . Ne intristam cand nu mai e lumina . Vom muri . Vom ajunge in groapa ecologica sau intre filele unei carti ingalbenite si groase .

Suntem doua pete de culoare pe o podea prafuita . Fuzionam . Ne privim sarcastic.Apoi cedam .. Ne amestecam , urmand ca pe urma sa uitam ce am fost . Suntem la fel . Teoretic , am gasit calea de mijloc . Practic , ne mintim pe noi . Eu m-am decolorat .

Suntem doua fire de par negre pe un trotuar nematurat. Ne dam din calea pantofilor hiperactivi.Intotdeauna sunt mai rapida .Provenim din acelasi scalp.Nu ne place vopseaua,asa ca ne-am desprins.Eu prima,evident .

Suntem doua bilete lipite pe un frigider.Eu sunt o lista de cumparaturi.Tu..la fel.Am fi vrut sa fim o lista cu lucruri de facut intr-o viata.Ei au gandit altfel.(Hartie igienica galbena,prosoape de bucatarie mov cu margini in carouri).Suntem pe cale sa cadem de cate ori deschid frigiderul.Daca s-ar intampla asta , prosoapele cumparate ar fi albastre .

Suntem doua litere de mana pe o foaie goala.Am fi fost parte dintr-un cuvant,o fraza,o scrisoare.Inceputul a fost prost.Nu putea continua in acelasi fel,altminteri era o excelenta drama comerciala.Am ramas doar noi.Impartim aceeasi foaie si acelasi sentiment de a fi inutili.Foaia nu mai e alba.A capatat culoarea supei de la pranz.In cosul de gunoi,lucrurile inutile stau inghesuite.

Sau…poate suntem doar doi oameni care au baut prea mult .

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pate pe teatru

Scriu la persoana intai singular, uhhh, ahhhh, mi-am recapatat un strop de individualitate, asa ca o sa rup sirul postarilor abstracte, scrise in vreun moment de exces de zel sau ca tema la filosofie.Asadar, eu. Ultimul eveniment notabil recent a fost cu siguranta Festivalul National de Teatru "Jos Palaria" de la Bucuresti.Si nimic nu ar fi mai avut acelasi farmec daca nu am fi incurcat metroul de trei ori, daca nu am fi pierdut 40 de minute schimband metrouri, si desigur, repetitia de text din metrou la care a asistat un nene protejandu-si servieta la auzul tacanitilor alora cu geamantane vechi si roase in brate. "Anton Pavlovici e ocupat." "Cu ce?" "Moare." "Cum moare?" "Pai uite-asa, cum moare omul.Da capul pe spate, se lungeste, icneste o data scurt si moare.Unii spun ca ti-ar trosni si gatul, dar nu-i neaparat." ( expresia de pe fata ilustrului domn e de nedescris.) apoi apare eroic Jimmy "Caut Gara Nicol...

Tranzacţie eşuată

Aproape dintotdeauna,  pe -o strad ă cu viorele care creşteau din asfalt, trăia un omuleţ singuratic. Purta haine ponosite şi se -ndoia mereu de spate, la fiecare pas. Nu ştia să zâmbească şi nici nu puteai citi vreo altă emoţie pe chipul lui. Gesturile lui erau nespus de sărace. Se temea deseori să - şi ridice şi privirea din pământ. Astăzi, pare mai abătut ca niciodată. Ţine în mână, strâns, un card. Era cardul pe care, cu ani în urmă, îşi transferase sufletul. Se ducea la sufletomat, cu gând să mai scoată o bucată de suflet, care să - l facă uman pentru încă o clipă. Atunci când a hotărât să -l lase acolo, era convins că e moţiile sunt o prostie, că oricum n -are nevoie de ele şi că e suficient să poată retrage, din când în când, câte o bucată, din contul inimii sale. În schimbul tranzacţiei, îi era dat să trăiască mai mult. Aşadar, a semnat contractul cu banca de suflete. Banca aceasta de suflete era pretutindeni. Niciodată nu puteai şti de ce suflet dai atunci când ridici...